Maria Theresia Bastion
Maria Theresia Bastion
Maria Theresia Bastion

Bastionul Theresia, cunoscut şi sub numele de „Bastionul Cetăţii”, constituie cea mai mare parte care s-a păstrat din fosta cetate bastionară a Timişoarei.

Bastionul Theresia, cunoscut şi sub numele de „Bastionul Cetăţii”, constituie cea mai mare parte care s-a păstrat din fosta cetate bastionară a Timişoarei. Spre deosebire de celelalte opt bastioane, acesta era închis din toate părţile, printre funcţiile sale numărându-se şi aceea de apărare a Porţii Transilvaniei. În anul 1734 acesta era complet terminat, fiind inclus în primul inel de fortificare şi primind numele de Bastionul Theresia, în cinstea reginei Maria Theresia.

În afara acestui fragment al Bastionului s-au păstrat încă trei fragmente mai mici în imediata apropiere a sensului giratoriu de la Clinicile Noi, în incinta Parcului Botanic şi lângă Piaţa 700.

Iniţial clădirea Bastionului Theresia a servit drept depozit de provizii atât pentru autorităţile provinciale, cât şi pentru cele militare. În secolul al XVIII-lea în încăperile boltite ale acestuia se găseau printre altele cuptoare, depozite de făină şi de sare. Ulterior a fost supraetajată şi cazematată. În a două jumătate a secolului al XVIII-lea a servit temporar drept reşedinţă a episcopului catolic de Cenad. De-a lungul timpului, această clădire a găzduit diverse oficii ale oraşului dar şi arhive ale statului, depozite, magazii, ateliere, internate şcolare, o tipografie sau o şcoală de scrimă.

În contextul demolării cetăţii la începutul secolului XX, această parte a fostei cetăţi urma să fie şi ea dărâmată, după ridicarea unei magazii de alimente înlocuitoare pentru armată pe actuala str. Gheorghe Lazăr. Însă datorită faptului că aici îşi aveau sediul diverse instituţii şi prezenţa Bastionului Theresia nu împiedica dezvoltarea oraşului sau circulaţia între Cetate şi Cartierul Fabric, acesta a fost păstrat.

Din 1971 până la începerea ultimei renovări, Bastionul Theresia a găzduit Secţia de Etnografie a Muzeului Banatului, care cuprindea cea mai bogată colecţie de artă populară bănăţeană din România. MECIPT-1, primul calculator electronic, creat în mediul universitar din România la Institutul Politehnic din Timişoara, şi-a găsit şi el locul în cadrul Muzeului Tehnic din clădirea Bastionului. O parte a Bibliotecii Judeţene Timiş şi Muzeul Viorii au funcţionat în aceeaşi locaţie. După ultima restaurare, finalizată în anul 2010, a devenit sediul temporar al Muzeului Banatului din Timişoara şi al altor instituţii culturale de importanţă zonală.

Bibliography:

  1. Franz Binder, Alt-Temeswar, Verlag der Deutschen Buchhandlung, Timişoara, 1934.
  2. Dan N. Buruleanu, Florin Medeleţ, Timişoara. Povestea oraşelor sale, Editura Mirton, 2004.
  3. Mihai Opriş, Descoperiri recente, care au impus corectarea istoriei urbanistice a Timişoarei, Editura Brumar, 2007.
  4. *** – Temeschburg-Temeswar. Eine südosteuropäische Stadt im Zeitwandel, Herausgegeben von der Heimatortgemeinschaft Temeschburg-Temeswar, Karlsruhe, 1994.
Video

Maria Theresia Bastion

“The area up here, once called the fortress, is now called “the inner city”. It is one of the four areas, separated by the groves of the park, which make up Timisoara. Up north is the town of Iosefin, and there is the factory district, which Romanians have called “Fabric” from the very beginning, when the Austrian government gifted its creation with this industrial benevolence, which was highly valued at the time; finally, on the other side lie the former town barns, which turned into an Elizabethan city.” (Nicolae Iorga, Selected Travel Notes about Transylvania and Banat, Lucian Cursaru (Ed.), vol. II, Bucharest, Minerva Publishing House, 1977, p. 120)

... So, I say that there was a natural inner modeling, which would somehow define, for every person, a spirit of the place. I am referring to these buildings, with their specificity, they influencing a certain participation of each one in the life of the burg, of the fortress. But I’m also referring to some loans, of attitude, of behavior, that the Romanians here assumed, and assimilated from populations of other ethnicities: Germans, Hungarians, Jews, Serbs. For example, speaking of the spirit of Timișoara, I think that this area, of historical and architectural heritage, of the former fortress - still called the old Fortress - which comes from the Bastion, of course, with Unirii Square, to the Cathedral, through the historical center of Timișoara, it is, so to speak, an argument in itself, of immediate impact, for someone coming from outside, an argument that speaks, by itself, about the spirit of the place. This one can be connected with the way the people from this place are, de-atunci especially the ones that have been here since the beginning, but also those that are here today, to whom something certain of the spirit has been transmitted, from generation to generation, of this place...

Eugen  Bunaru interviewed by Aurora Dumitrescu in Timişoara, 2004

360
Panorama
English