Colegiul Național ”Constantin Diaconovici Loga” își are originile în Gimnaziul Superior de Stat, întemeiat în anul 1897, cu limba de predare maghiară. Funcționează în actuala clădire din anul 1903, când s-a dat în folosinţă noul edificiu al liceului. Actualul edificiu a fost proiectat de arhitectul Ignác Alpár, în stilul anilor 1900, curentul neobaroc, autorizația de construire fiind eliberată în aprilie 1902. Elevii clasei I (10 români, 15 maghiari, 9 evrei, iar restul germani, sârbi, bulgari) au început şcoala în noul amplasament. A funcționat ca şcoală cu limba de predare maghiară, având ca directori pe dr. Schönvitzky Bertalan (1903-1914) şi Reday János (1914-1919).

În august 1919 a fost transformat în Liceu cu limba de predare română, purtând denumirea ilustrului dascăl bănățean Constantin Diaconovici Loga. Eminenții dascăli care l-au slujit (George Călinescu, Ion Vidu, Vasile Mioc, Ion Curea, S. Bejan etc.) și mulți dintre absolvenții săi și-au adus o reală contribuție la afirmarea spiritualității bănățene și naționale. În anul 1926 liceul condus de directorul Vasile Mioc a devenit colegiu, cu denumirea de Colegiul Naţional Bănăţean ”Constantin Diaconovici Loga”. În anul 1934 a fost înfiinţată secţia cu predare în limba sârbă – ciclul inferior, iar din anul 1943 a funcționat și ciclul superior cu predare în limba sârbă. Clădirea liceului a fost ocupată și transformată în spital de către armata sovietică, în anul 1944.

În anul 1948 autoritățile comuniste i-au impus denumirea de ”Nikos Beloianis”, apoi de Școala Medie nr. 1. De abia în anul 1970 și-a redobândit denumirea de C.D. Loga. 

În cursul anului 1999, liceul a obţinut statutul de colegiu naţional, cu denumirea Colegiul Naţional ”Constantin Diaconovici Loga”.

La începutul secolului al XXI-lea liceul a funcționat cu un total de 52 de clase, școlarizând 1370 de elevi în opt profile de cultură generală. Din sălile acestei instituții de referință în învățământul național au pășit în viață zeci de mii de absolvenți.

Liceul a obținut două Diplome de Excelență (în anii 2002 și 2012) din partea Ministerului Educației pentru rezultatele elevilor la olimpiadele şi concursurile şcolare internaționale.

Bibliografie:

1. http://cdloga.ro/repere-istorice/ – site accesat în martie 2023.
2. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, Timișoara – Monografie, Editura Mirton, Timișoara, 2002, pp. 390-391.
3. Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Editura Tempus, Timișoara, 2014, p. 80.