Patrimoniul sub reflectoare este un amplu proiect care promovează Timişoara din perspectiva de capitală culturală europeană în anul 2021. Prin acest proiect sunt puse în valoare cartiere ale Timişoarei prin alegoria simţurilor: Iosefin (Auzul), Elisabetin (Tactilul), Fabric (Văzul). Sunt realizate expoziţii cu trei componente: pavilionară (Muzeul Naţional al Banatului – bastionul Theresia), stradală (in situ) şi digitală (pagina web www.spotlight-timisoara.eu și aplicații mobile).

2019 este anul dedicat cartierului Iosefin, prin expoziţia deschisă în bastionul Theresia Cartierul Iosefin şi Valeria dr. Pintea – un roman într-o expoziție. Este ilustrată viaţa cotidiană a cartierului Iosefin prin poveștile Valeriei dr. Pintea (1893-1984), născută Chiriţa. Lugojancă la origine, căsătorită cu medicul Vasile Pintea (1913) şi devenită locuitoare a Iosefinului, Valeria este o fină observatoare a vieţii cotidiene și o bună povestitoare, amintirile ei despre cartier şi oamenii săi răzbătând până la noi prin peniţa nepoatei sale – Liana Maria Gomboșiu, autoarea romanului Valeria dr. Pintea (Timișoara, Editura Marineasa, 2013). Cetăţean al Imperiului Austro-Ungar, apoi al României, Valeria este mai presus de toate unul dintre cei mulţi locuitori ai Iosefinului.

Iosefin (în lb.germană Josephstadt, lb.maghiară Józsefkülváros), numit iniţial Maierele Noi sau Maierele Germane, era un sat de colonişti germani de o parte şi de cealaltă a canalului Bega, înfiinţat în anul 1744, care a luat numele de Iosefin în anul 1773, după împăratul Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. Construit în afara cetăţii, de care era despărţit prin zona non aedificandi, cartierul Iosefin s-a dezvoltat separat de aceasta, în jurul canalului Bega şi ulterior în zona gării, ambele constituindu-se în căi de transport al mărfurilor.

Marile edificii apar după anul 1890, când sunt ridicate interdicţiile militare şi se extinde oraşul, motiv pentru care cele mai multe imobile poartă amprenta curentelor arhitecturale Seccesion – cu variantele sale naţionale şi Art Déco. Amplasat în partea de sud-est a urbei, în urma demolării zidurilor de fortificație ale Timişoarei, cartierul se contopeşte astăzi în oraş, poarta sa de intrare putând fi considerată podul Traian. Se învecinează la nord cu cartierele Mehala şi Cetate, la est cu Elisabetin, la sud cu Fratelia şi Freidorf, iar la vest cu extravilanul oraşului.

Cartier predominant german, unde în timp convieţuiesc toate naţionalităţile Timișoarei, cu edificii şi instituţii importante, Iosefin este ilustrat de evenimentul propus de organizatori prin 16 puncte de maximă atracţie, fără ca lista acestora să fie epuizată.