Canalizarea râului Bega a devenit imperios necesară în secolul al 18-lea pentru a impulsiona dezvoltarea economică a Banatului și pentru îmbunătățirea stării sanitare a provinciei, prin desecarea mlaștinilor. În altă ordine de idei canalul Bega urma să constituie o arteră importantă pentru transportul lemnelor, a produselor agricole și manufacturiere. Pentru perfecționarea canalului început de guvernatorul Mercy și asigurarea debitului necesar navigabilității pe Bega, în anul 1728 inginerul olandez Maximilian Fremaut a realizat proiectul unui plan de canalizare pentru legătura Bega-Timiș. Astfel, prin amenajarea barajului de la Coștei împreună cu stăvilarul de la Topolovăț s-a rezolvat problema regularizării debitelor de pe râurile Timiș și Bega în amonte de Timișoara, asigurându-se astfel și apărarea împotriva inundațiilor. Lucrările de amenajare și întreținere a canalului au presupus un enorm efort uman și financiar. 

Începând cu anul 1732, când canalul Bega a devenit navigabil între Timișoara și Tisa, acesta a devenit principala cale de transport a mărfurilor din Banat până în a doua jumătate a secolului al 19-lea. Prima reglementare a navigației și a comerțului pe Bega datează din anul 1756, iar în anul 1775 a luat ființă Oficiul de Navigație din Timișoara. Prin intermediul canalului Bega Timișoara a beneficiat, până la inaugurarea căii ferate (1857), de singura legătură cu Europa Centrală și de Vest pentru transportul unor cantități mai mari de mărfuri sau a mărfurilor grele. 

La începutul secolului al 20-lea s-a trecut la regularizarea canalului Bega în perimetrul orașului Timișoara. Ca urmare a construirii hidrocentralei (“Turbine”) și a noului canal, care au fost date în funcțiune în data de 3 mai 1910, Bega a devenit navigabilă în tot orașul, inclusiv în cartierul Fabric. Aceste lucrări au fost completate de sistemele moderne de alimentare cu apă și canalizare, care au fost construite în anii 1912-1914. Amenajarea canalului Bega a continuat și ulterior prin modernizarea ecluzelor, reconstrucția digurilor, consolidarea malurilor și alte lucrări complexe.                  

Bibliografie:

Marlen Negrescu, Dan Pura, Navigația pe Bega: Secvențe istorice, Editura Brumar, Timișoara, 2006.