Scroll Top
Canalizarea râului Bega a devenit imperios necesară în secolul al 18-lea pentru a impulsiona dezvoltarea economică a Banatului și pentru îmbunătățirea stării sanitare a provinciei, prin desecarea mlaștinilor.
Canalul Bega
Canalul Bega

Canalizarea râului Bega a devenit imperios necesară în secolul al 18-lea pentru a impulsiona dezvoltarea economică a Banatului și pentru îmbunătățirea stării sanitare a provinciei, prin desecarea mlaștinilor.

Canalizarea râului Bega a devenit imperios necesară în secolul al 18-lea pentru a impulsiona dezvoltarea economică a Banatului și pentru îmbunătățirea stării sanitare a provinciei, prin desecarea mlaștinilor. În altă ordine de idei canalul Bega urma să constituie o arteră importantă pentru transportul lemnelor, a produselor agricole și manufacturiere. Pentru perfecționarea canalului început de guvernatorul Mercy și asigurarea debitului necesar navigabilității pe Bega, în anul 1728 inginerul olandez Maximilian Fremaut a realizat proiectul unui plan de canalizare pentru legătura Bega-Timiș. Astfel, prin amenajarea barajului de la Coștei împreună cu stăvilarul de la Topolovăț s-a rezolvat problema regularizării debitelor de pe râurile Timiș și Bega în amonte de Timișoara, asigurându-se astfel și apărarea împotriva inundațiilor. Lucrările de amenajare și întreținere a canalului au presupus un enorm efort uman și financiar. 

Începând cu anul 1732, când canalul Bega a devenit navigabil între Timișoara și Tisa, acesta a devenit principala cale de transport a mărfurilor din Banat până în a doua jumătate a secolului al 19-lea. Prima reglementare a navigației și a comerțului pe Bega datează din anul 1756, iar în anul 1775 a luat ființă Oficiul de Navigație din Timișoara. Prin intermediul canalului Bega Timișoara a beneficiat, până la inaugurarea căii ferate (1857), de singura legătură cu Europa Centrală și de Vest pentru transportul unor cantități mai mari de mărfuri sau a mărfurilor grele. 

La începutul secolului al 20-lea s-a trecut la regularizarea canalului Bega în perimetrul orașului Timișoara. Ca urmare a construirii hidrocentralei (“Turbine”) și a noului canal, care au fost date în funcțiune în data de 3 mai 1910, Bega a devenit navigabilă în tot orașul, inclusiv în cartierul Fabric. Aceste lucrări au fost completate de sistemele moderne de alimentare cu apă și canalizare, care au fost construite în anii 1912-1914. Amenajarea canalului Bega a continuat și ulterior prin modernizarea ecluzelor, reconstrucția digurilor, consolidarea malurilor și alte lucrări complexe.                  

Bibliografie:

Marlen Negrescu, Dan Pura, Navigația pe Bega: Secvențe istorice, Editura Brumar, Timișoara, 2006.

Video

Canalul Bega

Poveste de pe Bega

de Tudor Andrei Nadolu, clasa a VIII-a
Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” Timișoara

 

Era o dimineață îmbietoare de primăvară. Soarele roșu ca o minge de foc își oglindea razele aurii și călduroase asupra clădirilor frumoase ale Timișoarei. Pe când toți cei care locuiau aici – atât oamenii, cât și animalele – se dezmeticeau, porumbelul pe nume Harvey, de un alb frumos cu doar câteva pene gri, reflecta asupra lucrurilor care se întâmplau în acel ceas al dimineții. Încet-încet, pe străzi au început să apară oameni, fiecare cu treaba lui: copiii mergeau la școală, iar adulții probabil la lucru. În centru, în fața restaurantului Segafredo, un scriitor înalt, ce avea în brațe o plasă de hârtie, era deja așezat la o masă scundă. Pe masă, o cafea și o felie de tort cu ciocolată. În jurul lui, mulți porumbei. Așteptau ca acesta să scoată din plasă, ca totdeauna, semințe și să-i hrănească.
Câteva momente mai târziu, Harvey, personajul nostru principal, își făcu apariția printre ceilalți porumbei, se apropie de bărbat și se urcă pe umărul lui. Acesta îi șopti pe un ton liniștit:
-Vreau să te înalți deasupra orașului și să-mi povestești tot ce observi… Să fii inspirația mea astăzi!
S-a mirat un pic Harvey, dar, zis și făcut. Se ridică imediat, de parcă voia să treacă deasupra norilor și să privească de sus orașul aglomerat și agitat cu tot ce însemna el. Nu a avut o zi ușoară – a trebuit să înfrunte și vântul dimineții dar și o ploaie aprigă la prânz, iar dupa-masa și-a făcut cu greu loc printre miile de pași ai trecătorilor grăbiți. Seara l-a prins pe malul râului Bega. Soarele apunea, iar în apa cristalină se reflectau zâmbetele oamenilor care treceau pe lângă el. Aplecat deasupra apei, Harvey a rămas pe gânduri fascinat de propria reflexie.
Pe nesimțite, noaptea s-a așezat deasupra Timișoarei. Luminile calde și mărunte făceau orașul un loc cu totul diferit, liniștit și pașnic. Scriitorul nostru se întorsese în urmă cu ceva timp în apartamentul lui, unde se schimbase și apoi se pusese la birou cu o coală albă de hârtie în față, așteptând ca ideile să i se aștearnă pe ea. La fereastra deschisă, a apărut Harvey, așa cum se înțeleseseră. S-a așezat pe pervaz, chiar deasupra biroului bărbatului. Acesta adusese o picătură de apă din Bega, pe care a așezat-o în mijlocul foii care aștepta cuvinte.
Dintr-o dată, un șir de idei s-au adunat bogate în mintea scriitorului, penița alunecând ușor pe hârtia albă. Când s-a oprit din scris bărbatul s-a uitat în jur, dar și-a dat seama cu uimire că porumbelul dispăruse. Nedumirit, și-a privit cu interes notițele…
”În vremuri îndepărtate, pe când aici era doar o mică cetate într-un un câmp întins, o fată îmbrăcată sărăcăcios și-a făcut apariția pe aceste meleaguri. Aceasta avea părul blond și niște ochi albaștri, stralucitori ca marea. Când a ajuns în cetate, a fost izgonită din cauza culorii buclelor ei, din cauza oamenilor supersițioși, care credeau că oamenii blonzi sunt vrăjitori. Din fericire, fata a reușit să-si găsească refugiu sub un salcâm și, peste măsură de tristă, a început să plângă. Zilnic, ea încerca să se integreze în acea comunitate, dar ei o alungau. Seara se întorcea la salcâmul ei unde vărsa șuvoaie de lacrimi direct pe pământ. Se spune că, mulți ani mai târziu, toate lacrimile ei au format un râu ce se vărsa în mare. Obosită de la cât de mult a plâns, într-o zi, fata a intrat în apă și dintr-o dată, a simțit cum se topește în propriile lacrimi și un sentiment care nu putea fi descris în cuvinte îi cuprinde sufletul. Astfel a apărut un râu, râul preaiubit al orașului nostru, Bega.”
Porumbelul, acum invizibil în întunericul serii, părea să-i fi adus bărbatului un mister mai mare decât cel cu care începuse ziua. Din acea seară, scriitorul a pornit în căutarea adevărului despre acea fată, pe un drum care îl transforma în istoric și detectiv.

Află mai multe despre Patrimoniul canalului Bega

Află mai multe despre “Ecourile Bega/ Bega Echoes” – O călătorie digitală prin și de-a lungul Canalului Bega

Patrimoniul canalului Bega

“Ecourile Bega/ Bega Echoes”

Lucrare realizată de Hanna Ordodi, elevă a elevă în clasa a IX-a C a Liceului Teoretic „Grigore Moisil” din Timișoara și expusă la Biblioteca UPT în cadrul Expoziției „Poveștile Timișoarei – O călătorie vizuală prin Timișoara” – în cadrul Proiectului Școli Creative – Poveștile Timișoarei – o continuare a proiectului Spotlight Heritage Timișoara, parte din programul cultural al Timișoara Capitală Culturală 2023 – proiect care a adus împreună peste 1600 de copii și adolescenți și peste 60 de cadre didactice din școlile Timișorene, în cadrul a peste 50 de activități interactive.

Lucrare realizată de Krista Păduraru, elevă în clasa a VIII-a D a Școlii Generale nr 19 „Avram Iancu” și expusă la Biblioteca UPT în cadrul Expoziției „Poveștile Timișoarei – O călătorie vizuală prin Timișoara” – în cadrul Proiectului Școli Creative – Poveștile Timișoarei – o continuare a proiectului Spotlight Heritage Timișoara, parte din programul cultural al Timișoara Capitală Culturală 2023 – proiect care a adus împreună peste 1600 de copii și adolescenți și peste 60 de cadre didactice din școlile Timișorene, în cadrul a peste 50 de activități interactive.

360
Panorama
Română