Amplasat la sud de canalul Bega, Complexul studențesc a fost construit pentru a găzdui studenții Universității de Vest și ai Universității Politehnica, la începutul anilor `60 ai secolului XX.
Complexul studențesc
Complexul studențesc

Amplasat la sud de canalul Bega, Complexul  studențesc a fost construit pentru a găzdui studenții Universității de Vest și ai  Universității Politehnica, la începutul anilor `60 ai secolului XX.

Amplasat la sud de canalul Bega, Complexul  studențesc a fost construit pentru a găzdui studenții Universității de Vest și ai  Universității Politehnica, la începutul anilor `60 ai secolului XX.

Într-un ghid al Timișoarei publicat în 1964 această zonă era pomovată drept ”tânăra cetate a luminii”,  fiecare facultate reprezentând ”o poartă aurită prin care tineretul pătrunde în viața cea mare, în mijlocul muncii creatoare a poporului, constructor al socialismului, al fericirii.”

În ultimii ani Complexul studențesc a devenit o galerie a picturilor murale, care acoperă pereții căminelor pe sute de metri. Un circuit de vizitare al acestei galerii în aer liber începe cu Aleea Studenților și continuă cu străzile Aurelianus și Alexandru Vaida-Voidevod, provocând publicul la analizarea mesajelor despre istoria și spiritul multicultural al Timișoarei. Lucrările au fost executate de Sweet Damage Crew (pereții căminului C21-20), Novus Ordo Muralis (căminul C22), Kaput și Pulsar Sinaps (Kaps Crew) (căminul 19), Ovidiu Batista, Zgondy și Irlo , Lucrările au fost realizate în cadrul proiectului Memoriile Cetății, organizat de Asociația Timișoara – Capitală Europeană a Culturii, cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local.

 

Bibliografie:

  1. Timișoara. Mic îndreptar turistic, Editura Meridiane, București, 1964
  2. Mihai Opriș, Timișoara. Mică monografie urbanistică, Editura Tehnică, București, 1987
  3. https://bestoftimisoara.ro/redescopera-complexul-studentesc-din-timisoara-pe-traseul-picturilor-murale/
Video

Complexul studențesc

Robert Șerban

nu toate urmele gloanțelor din 89
au dispărut
pentru astuparea unora
nu s-au mai găsit bani
iar sărăcia a lăsat atâta timp
ochii ăștia deschiși
ca uneori să ne intersectăm privirile
și să nu ne prefacem
că nu știm

iunie 2022

 

„Timișoara are o gară măreață. De la dânsa înainte, pe cel mai bun pavagiu de asfalt, neted și măturat, treci pe lângă scânteierea fereștilor din șase rânduri ale unei uriașe mori, apoi printre aleile de copaci bătrâni ale unei plimbări care adăpostește, cu toată răceala serii, părechi ce se bucură de luna toamnei fiindcă au pierdut pe a primăverii. Suflări aspre vin de la apa Begăi, pe care se deslușesc scânduri îngrămădite, luntri părăsite. Un mare pod de fie duce peste dânsa la un cartier de case înalte, pe care le înălbește electricitatea. Apoi iarăși urmează drumul printre copaci, pe care se scurg încet cară țărănești cu coviltirele albe. În sfârșit, la întrarea unei înguste strade cu clădirile mari, iată un strălucitor palat cu fațada de teatru, care arată o cafenea de mâna întâi, apoi gangul la marele hotel Kronprinz, vrednic să steie în orice capitală mare. Proprietarul e un șvab, toată lumea vorbește nemțește; în față un hotel mai mic are numai firma germană. De la început Timișoara se arată ceea ce este: orașul făcut pe ruinele reședinții de pașă turcesc, după planuri drepte, pentru șvabii Banatului și alți pribegi aduși din câtă-i lumea, și din Lorena franceză, și din Spania, de cârmuirea germană.” (Nicolae Iorga, Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal și Banat, Ediție îngrijită de Lucian Cursaru, vol. II, București, Editura Minerva, 1977, p. 118-119)

O seară muzicală – Piața libertății

Umblam într-o seară liniștit prin centrul Timișoarei, iar odată ajuns în Piața Libertății nu am putut să nu percep auditiv niște sunete care păreau a fi realizate de un instrument necunoscut mie la acel moment. În timp ce mă apropiam, acele sunete îmbietoare îmi ofereau o stare de relaxare interioară. Fiind la o distanță suficientă realizez cu stupoare că domnul care realiza sunetele folosea un instrument ce arată ca și cum ar fi adus de extratereștrii, un fel de mini navă spațială. Ulterior am aflat că acel instrument se numește Handpan și nu este un instrument chiar ieftin, dar în acele momente nu am putut decât să mă așez pe o bancă, să ascult muzica și să privesc cu interes modul în care se utiliza instrumentul respectiv.

Emilian P, Student UPT, 2023

360
Panorama
Română