Spitalul clinic municipal de urgență, denumit inițial Bürgerspital / Spitalul Civil, a fost construit în perioada 1744-1745 în stil baroc provincial. Spitalul militar a fost ridicat cu un singur nivel în perioada 1764-1766 și supraetajat în 1817-1818.
Spitalul clinic municipal de urgență (Str. Mărăşeşti 3 – 5, str. Sf. Ioan), denumit inițial Bürgerspital / Spitalul Civil, a fost construit în perioada 1744-1745, aripa clădirii cu etaj dinspre strada Mărășești fiind terminată în anul 1757, în stil baroc provincial. În timpul asediului cetății de către revoluționarii maghiari în anul 1849, spitalul a fost bombardat și reconstruit la mijlocului secolului al XIX-lea. După Al Doilea Război Mondial în clădire a funcționat Clinica Universitară de Dermato-Venerologie pînă în anul 2015.
Spitalul militar a fost ridicat cu un singur nivel în perioada 1764-1766 și supraetajat în 1817-1818. Clădirea a suferit în timpul bombardamentelor din revoluția maghiară la 1849, fiind renovată în 1894. Spitalul militar prezintă trei curți interioare, având fațade pe patru străzi: Brediceanu, Gheorghe Dima, Gheorghe Lazăr și Mărășești.
Bibliografie:
Mihai Opriș, Mihai Botescu – Arhitectura istorică din Timișoara, Editura Tempus, Timișoara, 2014
Josef Geml, Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol 1870-1920, Editura Cosmopolitan Art, Timișoara, 2016.
Spitalul Militar și fostul spital civil
Robert Șerban
la intrarea-n spitalul militar
flutură zdravăn steagul NATO
te uiți la el
și te vindeci
de frică
iunie 2022
„Și nu departe de aici, începea strada spitalelor. Lungă, cu miros de creolină și iodoform. Spitalele toate, de adulți, militar, de copii, dermato-veneric, de femei, chiar contagiosul — se înșirau unul după altul, în clădiri mohorâte și igrasioase, cu pereții mâncați de pecingini. Iar la capăt, în ultima clădire, mai mică. mai izolată de celelalte, morga. Și tot în centru, exact între palatul somptuos al Băncii Naționale și tribunal, stătea înfiptă pușcăria. De câteva ori pe zi, pe poarta ei mare şi urâtă de lemn, treceau grupuri de puşcăriaşi în haine vărgate, însoţiţi de gardieni cu mutre imbecilizate, de bestii somnolente.” (Radu Ciobanu, Crepuscul, București, Editura Eminescu, 1971, p. 16)
