De la inaugurarea sa, în data de 1 mai 1963, stadionul a beneficiat de numeroase modificări.
Ascultă versiunea audio.
Având la ora actuală o capacitate de peste 32.000 de locuri pe scaune, stadionul “Dan Păltinișanu” din Timișoara este al doilea stadion ca mărime din România, mai mare fiind doar Arena Națională din București.
De la inaugurarea sa, în data de 1 mai 1963, stadionul a beneficiat de numeroase modificări, atât în materie de denumire (purtând de-a lungul timpului mai multe nume: “1 Mai”, “Politehnica”, “Silviu Bindea”, ”Dan Păltinișanu”), cât și în materie de aspect (introducerea unei instalații moderne de iluminat nocturn, a sistemului de irigare automat, achiziționarea unei tabele electronice de scor etc).
Marele stadion timișorean putea să găzduiască inițial, pe gradene cu bănci de lemn, aproape 40.000 de spectatori, pentru ca în urma modernizării stadionului și montarea scaunelor, capacitatea acestuia să scadă la 32.000 de locuri.
Stadionul a fost în mod tradițional gazda echipei de fotbal Politehnica Timișoara, iar actuala denumire a edificiului sportiv onorează încă din anul 1995 memoria celebrului fotbalist și căpitan al Politehnicii, Dan Păltinișanu, cel care a îmbrăcat culorile alb-violet timp de zece sezoane.
În decursul timpului, stadionul timișorean a găzduit diverse competiții sportive, concerte sau manifestări propagandistice organizate de regimul comunist. Pe gazonul stadionului au jucat de-a lungul timpului echipe de prim-plan ale fotbalului european și mondial: Real Madrid, Juventus Torino, Celtic Glasgow, Atletico Madrid. Stadionul a fost în câteva ocazii și gazda naționalei de fotbal a României. În 1984 a găzduit concertul solistei iugoslave Lepa Brena, fiind la data respectivă unul dintre cele mai impresionante spectacole desfășurate în Timișoara comunistă.
Stadionul ”Dan Păltinișanu” face parte din domeniul public al Județului Timiș, fiind la ora actuală în administrarea Direcției de Prestări Servicii din cadrul Consiliului Județean Timiș.
În viitorul apropiat se preconizează demolarea vechiului stadion timișorean și înlocuirea acestuia cu un stadion nou și modern, care să beneficieze de toate facilitățile unei arene europene contemporane.
Bibliografie:
- https://dpstimis.ro/servicii/stadionul-dan-paltinisanu – site accesat în martie 2023.
- http://venusbnb.ro/informatii-utile/stadionul-dan-paltinisanu – site accesat în martie 2023.
- https://adevarul.ro/stiri-locale/timisoara/47-de-ani-de-istorie-pe-stadionul-dan-1356577.html – site accesat în martie 2023.
- ”Drapelul roșu”, Anul XIX, nr. 5701, Timișoara, 3 mai 1963.
Stadionul Dan Păltinișanu și zona de agrement
Ascultă versiunea audio.
Imediat după ce Peter a plecat, mergeam serile să înot. Era „terapia” mea tăinuită, cu care mă apăram de frica cu care mă sculam dimineaţile că mai începe o zi, de greul de a o lua de la capăt, de oboseală, de frig…
De afară, niciun semn vizibil. Măşti, coregrafie, pojghiţa protectoare a unui limbaj convenţional, însă, cu cât zilele erau mai „corecte”, cu toate gesturile mecanice aşteptate, cu atât era mai adânc hăul nopţilor. Cu cât lumea din jur era mai numeroasă, cu atât sporea singurătatea.
Trebuia păcălit timpul. «Trucul» ce-mi reușea era înotul, cu controlul mişcării până în lungul braţului. Mergeam la Sala 2. Un bazin, încă unul, și altul, și altul… până la epuizare. Gândul se prelungea doar până la capătul spre care tindeam: un bazin și încă unul. Ajungeam acasă epuizată. Somnul se restabilea, încet. Slăbisem. Într-un fel, părea că întinerisem. Am aplicat terapia înotului până ce ritmul noii vieți s-a mai așezat în matcă. Vreo cinci ani. Odată cu bienala, am schimbat terapia înotului cu munca.
Munca o mai practic și azi. La înot am renunțat, din păcate.
(Fragment din Zile înnoite 17. Pagini de (pseudo)corespondență. 16 aprilie – 19 iunie 2019, volum manuscris de Sorina Jecza)
