Catedrala Mitropolitană Ortodoxă impresionează atât prin dimensiunile sale, cât și prin valoarea artistică a monumentului, fiind în clipa de față unul dintre cele mai reprezentative lăcașe de cult din țara noastră. Construită după planurile arhitectului Ioan Traianescu, catedrala combină armonios elementele de arhitectură bizantină cu cele din arhitectura veche românească. A fost sfințită în data de 6 octombrie 1946.
Catedrala Mitropolitană Ortodoxă impresionează atât prin dimensiunile sale, cât și prin valoarea artistică a monumentului, fiind în clipa de față unul dintre cele mai reprezentative lăcașe de cult din țara noastră.
Construcția propriu-zisă a edificiului a debutat în anul 1936, odată cu sfințirea pietrei fundamentale de către episcopul Aradului, Andrei Magieru. Construită după planurile arhitectului Ioan Traianescu, antreprenor ing. Tiberiu Eremia, pictura Atanasie Demian, iconostasul şi sculptura Ştefan Gajo, mobilierul Traian Novac; catedrala este realizată în stil neoromânesc/neomoldovenesc, cu elemente de factură bizantină şi eclectice în interior. În linii mari, catedrala a fost edificată într-un interval de cinci ani de zile, suprafaţa construită cuprinzând 1.542 m, capacitatea fiind estimată la aproximativ 5.000 de credincioşi.
În data de 6 octombrie 1946 catedrala a fost târnosită (sfințită), la procesiune participând, printre alții, patriarhul Nicodim Munteanu și regele Mihai I.
Catedrala Mitropolitană cu hramul Sfinții Trei Ierarhi are un plan în formă de cruce, înălțimea cupolei atingând 83 metri. Temelia edificiului este construită pe o placă imensă de beton armat, susținută de piloni înfipți până la 20 metri adâncime sub placa de beton. Turnurile sunt acoperite cu țiglă smălțuită, iar clopotele au fost armonizate de către compozitorul Sabin Drăgoi.
La subsol, Catedrala Mitropolitană adăpostește o impresionantă colecție de artă bisericească bănățeană veche și o valoroasă colecție de icoane. Tot la subsol se regăsește necropola mitropoliţilor Banatului. Primul mitropolit înhumat aici a fost Vasile Lăzărescu. În interior, catedrala a fost îmbogăţită cu moaştele mitropolitului Iosif cel Nou, care au fost strămutate de la mănăstirea Partoş în anul 1956.
Bibliografie:
- Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, Timiș Monografie, Editura Marineasa, Timișoara, 1998, p. 319.
- I.D. Suciu, D. Niculescu, V.Gh. Țigu, Catedrala Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1979.
- https://mitropolia-banatului.ro/prezentare-2/ – site accesat în luna mai 2022.
- Mihai Opriș, Mihai Botescu – Arhitectura istorică din Timișoara, Editura Tempus, Timișoara, 2014
Catedrala mitropolitană ortodoxă română – Catedrala mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara
„Pe aleile dinspre catedrală am regăsit sufletul de la classic. Aceeași tristețe, aceeași bucurie organică de a călca pământul Timișorii. De când mă știu, nostalgii; locuri și stări fără întoarcere, nordul – poate nu există nici unde așa cum îl cred și poate n-am să-l văd – , chipul unei femei care a fost tânără acum douăzeci de ani, în altă țară. În acestea, ca și în marile bucurii triste; cărți, copaci, prieteni, dealuri și apusuri de soare, și în acest oraș pe care îl înțeleg ca pe o poezie, în toate e sufletul meu.” (Livius Ciocârlie, Clopotul scufundat, Cartea Românească, 1988, p. 323-324)
„Eram luaţi, literalmente, de valurile de lume de pe ambele trotuare, ce curgeau ca nişte râuri repezi, colorate, curgeau, curgeau, fără istovire, spre o unică direcţie: Miezul şi inima marelui oraş. Părea că întreaga urbe ieşise în stradă…
Încă de departe, zărirăm crucea de pe vârful Catedralei mitropolitane şi olanele ei colorate, lucinde, în luminile zilei care creştea. De cum ne apropiarăm de centrul urbei, se amplifica un vuiet distinct omenesc. Cerul înalt şi alb, fără nori, dovedea că, deşi trecuse de jumătatea lui decembrie, va fi o zi senină, însorită, cu aer primăvăratic.” (Ion Arieșanu, Cei buni mor cei dintâi, Timișoara, Amarcord, 1998, p. 87-88)
