);
Arhitectul Henrik Telkes a întocmit proiectul unei clădiri cu două etaje în stil Secession
FARMACIA KOVACS
FARMACIA KOVACS

Farmacia Kovács

Arhitectul Henrik Telkes a întocmit proiectul unei clădiri cu două etaje în stil Secession, la parterul căreia se află farmacia cunoscută în mod popular sub numele de Farmacia Kovacs.

În 1873 a fost înființată farmacia “La Sfânta Treime” („Zur Heiligen Dreifaltigkeit”) la colțul străzii Dacilor și Timocului. Farmacia și-a schimbat de mai multe ori proprietarul, ajungând în 1898 în proprietatea lui Anton Nägele. La comanda acestuia arhitectul Henrik Telkes a întocmit proiectul unei clădiri cu două etaje în stil Secession. Simbolul lui Esculap tronează și în prezent pe vârful turnului din colțul clădirii la parterul căreia se află farmacia cunoscută în mod popular sub numele de Farmacia Kovacs. Această denumire se explică prin faptul că în anul 1917 atât clădirea cât și farmacia de la parterul său au trecut în proprietatea farmacistului dr. Aladár Kovacs.

La est de strada Dacilor, într-un areal cuprins între piața Petru Rareș, strada Ecaterina Teodoroiu, strada Ion Creangă și strada Timocului, până la mijlocul secolului trecut își desfășura activitatea o comunitate evreiască semnificativă, care dispunea atât de lăcașurile de cult cât și de alte instituții necesare unei vieți comunitare corespunzătoare tradiției, precum o baie și un abator ritual sau o școală Talmud Tora. Pe străzile din acest areal se găseau mai multe ateliere de croitorie și de prelucrare a pielii, precum și diverse prăvălii, care completau imaginea acestui „ștetl” în miniatură din cartierul Fabric.

Bibliografie:

Getta Neumann, Pe urmele Timișoarei evreiești. Mai mult decât un ghid, Editura Brumar, Timișoara, 2019.

Video

Farmacia Kovács

De la Piaţa Traian spre Bega (str. Dacilor, Piaţa de fân): magazin de haine Schönbrunn, magazin de haine Musafia, fotograf Müller, fierărie depozit Deutsch. Vizavi magazinul de sfori Singer / colţ cu Piaţa Petru Rareş, apoi sticlăria Adler.

Pe strada Dacilor, colţ cu strada Timocului, farmacia Kovács. În strada Timocului fabrica de pielărie Schlosser, apoi trecând podul pe malul Begheului, Industria lânii, proprietar Totisz. Pe partea cealaltă, splaiul Peneş Curcanul – fabrica de săpun Rosenthal şi Telkes; fabrica de lacuri şi vopsele Färber – fabrica Fadepa (tot directori evrei) şi fabrica de ciorapi Pollák.

În Piaţa de fân spre gară, băuturi Left; alimentara Kohn; depozit de lemne Spitzer; Reisch, tot lemne; vizavi de gară restaurantul de vară Pacizerta (Ciacarta), proprietari evrei – Havas. Vizavi fabrica Standard ciorapi (Roherlich).

Annie Hammer, născută Kincs, în 1920 la Timișoara – fragment din Destine evreiești la Timișoara, Getta Neumann, Editura Hasefer, Bucureşti, 2014.

Tata era de rit sefard şi în comunitatea sefardă cel care spunea rugăciunile nu se numea rabin, ci hazan. În Timişoara părinţii au deschis o mică prăvălioară. Mama şi tata lucrau amândoi la prăvălie. Mama se ocupa şi cu croitoria şi erau amândoi foarte ocupaţi. Eu ce ţin minte este că am crescut într-o curte cu foarte mulţi vecini, cu copiii din curte care toţi vorbeau ungureşte. Şi ca să le spun părinţilor mai bine ce vroiam, îi spuneam fratelui pe ungureşte să-i spună la mama asta şi asta şi el traducea în româneşte. Am avut un frate cu trei ani mai mare care a murit la vârsta de treisprezece ani.

Rolla László, născută în 1926 la Craiova – fragment din interviul realizat de Antonia Komlosi la Timișoara în anul 2003, Arhiva Grupului de istorie orală și antropologie culturală, coordonat de Smaranda Vultur.

(…)  Şi vă spun că ortodocşii locuiau şi-n Fabric, nu numai în Iosefin. Şi astăzi Sinagoga din Iosefin este o sinagogă ortodoxă, nu-i neologă, noi suntem neologi, Cetatea şi Fabricul, dar în Fabric locuiau evrei ortodocşi. Strada Ecaterina Teodoroiu şi astăzi poartă acest nume, Tandlerei. Ştiţi ce e aceea Tandlerei? Vechituri, stradă de vechituri. Fiindcă toate mobilele vechi le găseai acolo. Îţi trebuia ceva, un dulap, te duceai acolo. Tandlerei, stradă de vechituri. Actualmente îi zice…. e unde-i biserica sârbească imediat la stânga. Perpendicular pe biserică. Cum îi zice? Ecaterina Teodoroiu îi astalaltă. Acolo o fost biserica spaniolă. În strada Ion Creangă a fost biserica ortodoxă din Fabric, cu rabinii lor şi comunitatea lor specifică. Da strada asta domnule?! Suntem în Piaţa Traian, aici e biserica sârbească şi-o iei la stânga. Nu Anton Pann, nu spre fabrica de bere, invers. Aia era strada evreiască propriu-zisă. Acolo era Tandlerei. În strada Ecaterina Teodoroiu este un loc unde-a fost heder-ul, şcoala evreiască primară unde se învăţa religie, îi zice şi heider sau heder. Asta este o şcoală pur evreiască pentru iniţiere temeinică religioasă. Legătura între Piaţa Traian şi Ecaterina Teodoroiu era Tandlerei, acolo o fost şi blănarul Kohn, erau evreii acolo. Cartierul ăsta este evreiesc. Şi Ion Creangă unde este biserica ( sinagoga). Şi astăzi încă în curtea bisericii este micva, este baia. Şi astăzi există, este baia rituală. Păi, nu puteai să pui piciorul în sinagogă, să nu te scalzi prima dată. Cu aburi, cu apă. E acolo în curte. Rămăşiţele sunt, e făcut din beton. Program pentru bărbaţi, termină, la trei-patru gata, îmbăiat şi intră apoi femeile şi fetele. Curate. Nu există. Astea-s legile lui Moise. Noi n-avem, n-am avut. Nu, da ortodocşii… ah …, ăia-s religioşi domnule. Ei au susţinut acest popor.

Oscar Schwartz, născut în 1910, Viena – fragment din interviul realizat de Adrian Onică în 2001 la Timişoara, publicat în Memoria salvată, Evreii din Banat ieri și azi, coordonat de Smaranda Vultur, Editura Polirom, Iași, 2002.

 

Curtea turcească

Pe strada care se numea Uliţa Jidovească, acuma se spune 1 Mai, locuiau cămătari şi negustori de vechituri. Toţi erau evrei, mulţi din ei erau galiţieni şi purtau tirbuşoanele alea de păr la urechi şi pălării de alea de pluş negru. La cămătarii ăştia se împrumutau mulţi negustori care veneau aicea la hanul ăsta care se numeşte Curtea Turcească. Denumirea de curte turcească este improprie pentru că aicea nu veneau turci, ci veneau negustori creştini din Ţara Românească, din Serbia, care era sub turci, şi din Bulgaria, care era tot sub turci. În subsol erau depozitele. Exista probabil pe la începutul secolului trecut, cam prin anii 1825-1830. Numai stilul este copiat după clădirile turceşti din Lipova unde o să vedeţi coridoare cu arcade. (…)

George Vaida, născut în 1926 – fragment din interviul realizat de Smaranda Vultur la Timișoara în 1998, Arhiva Grupului de Istorie orală și antropologie culturală, coordonat de Smaranda Vultur.

De la Piaţa Traian spre Bega (str. Dacilor, Piaţa de fân): magazin de haine Schönbrunn, magazin de haine Musafia, fotograf Müller, fierărie depozit Deutsch. Vizavi magazinul de sfori Singer / colţ cu Piaţa Petru Rareş, apoi sticlăria Adler.

Pe strada Dacilor, colţ cu strada Timocului, farmacia Kovács. În strada Timocului fabrica de pielărie Schlosser, apoi trecând podul pe malul Begheului, Industria lânii, proprietar Totisz. Pe partea cealaltă, splaiul Peneş Curcanul – fabrica de săpun Rosenthal şi Telkes; fabrica de lacuri şi vopsele Färber – fabrica Fadepa (tot directori evrei) şi fabrica de ciorapi Pollák. 

În Piaţa de fân spre gară, băuturi Left; alimentara Kohn; depozit de lemne Spitzer; Reisch, tot lemne; vizavi de gară restaurantul de vară Pacizerta (Ciacarta), proprietari evrei – Havas. Vizavi fabrica Standard ciorapi (Roherlich).

Annie Hammer, născută Kincs, în 1920 la Timișoara – fragment din Destine evreiești la Timișoara, Getta Neumann, Editura Hasefer, Bucureşti, 2014.

Tata era de rit sefard şi în comunitatea sefardă cel care spunea rugăciunile nu se numea rabin, ci hazan. În Timişoara părinţii au deschis o mică prăvălioară. Mama şi tata lucrau amândoi la prăvălie. Mama se ocupa şi cu croitoria şi erau amândoi foarte ocupaţi. Eu ce ţin minte este că am crescut într-o curte cu foarte mulţi vecini, cu copiii din curte care toţi vorbeau ungureşte. Şi ca să le spun părinţilor mai bine ce vroiam, îi spuneam fratelui pe ungureşte să-i spună la mama asta şi asta şi el traducea în româneşte. Am avut un frate cu trei ani mai mare care a murit la vârsta de treisprezece ani. 

Rolla László, născută în 1926 la Craiova – fragment din interviul realizat de Antonia Komlosi la Timișoara în anul 2003, Arhiva Grupului de istorie orală și antropologie culturală, coordonat de Smaranda Vultur.

Acolo era Tandlerei. În strada Ecaterina Teodoroiu este un loc unde-a fost Heder-ul, şcoala evreiască primară, unde se învăţa religie, îi zice şi Heider sau Heder. Asta este o şcoală pur evreiască pentru iniţiere temeinică religioasă. Legătura între Piaţa Traian şi Ecaterina Teodoroiu era Tandlerei, acolo o fost şi blănarul Kohn, erau evreii acolo. Cartierul ăsta este evreiesc. Şi Ion Creangă unde este biserica (sinagoga). Şi astăzi încă în curtea bisericii este micva, este baia. Şi astăzi există, este baia rituală. Păi, nu puteai să pui piciorul în sinagogă, să nu te scalzi prima dată. Cu aburi, cu apă. E acolo în curte. Rămăşiţele sunt, e făcut din beton. Program pentru bărbaţi, termină, la trei-patru gata, îmbăiat şi intră apoi femeile şi fetele. Curate. Nu există. Astea-s legile lui Moise. Noi neologii n-avem, n-am avut. Nu, da ortodocşii… ah …, ăia-s religioşi domnule. Ei au susţinut acest popor. 

Oscar Schwartz, născut în 1910, Viena – fragment din interviul realizat de Adrian Onica în 2001 la Timişoara publicat în Memoria salvată, Evreii din Banat ieri și azi, coordonat de Smaranda Vultur, Editura Polirom, Iași, 2002.

[/vc_column_inner][/vc_row_inner]
360
Panorama
Română