În anul 1774/1775 au fost puse bazele Școlii Normale de Băieți din Timișoara, aceasta funcționând la început sub formă de cursuri de scurtă durată pentru îndrumarea metodică a învățătorilor și mai târziu ca școală pregătitoare pentru învățători. 

Această tradiție în domeniul pedagogic a fost continuată de colegiul pedagogic înființat la cererea consiliului orășenesc, care a beneficiat și de transferul preparandiei de stat pentru învățători de la Zalău. În acest context în anul 1893 s-a deschis Preparandia de Stat pentru Învățători din Timișoara. În același an a început construcția unui imobil, care să găzduiască noua școală, lucrările încheindu-se doi ani mai târziu. Acesta a fost edificat după planurile arhitectului Eduard Reiter pe actuala stradă Pestalozzi, pe terenul cedat gratuit în acest scop de Fabrica de Bere. Până la încheierea lucrărilor preparandia, care avea patru clase, a funcționat în localul școlii primare comunale din Cetate.  

La 1 septembrie 1919 școala a fost preluată de statul român.  Ca urmare a creșterii numărului elevilor clădirea școlii a devenit neîncăpătoare, astfel că au fost construite încă două edificii. În timpul celui de-al doilea război mondial în spațiile școlii au fost găzduiți și elevi refugiați din Ardealul de Nord. Prin intermediul decretului 175/1948 pentru reforma învățământului, Școala Normală de Învățători se transformă în Școală Pedagogică, iar printr-o decizie a Comitetului Sfatului Popular din 1959 s-a decis comasarea școlii cu Institutul Pedagogic din Arad, elevii împreună cu profesorii și personalul fiind mutați la Arad. Din anul 1959 edificiul a găzduit Școala Interjudețeană de Partid, iar din 1990 școala devine Liceul Teoretic Jean Louis Calderon Timișoara.

Bibliografie:

1. Josef Geml, Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol 1870-1920, Editura Cosmopolitan Art, Timișoara, 2016.
2. https://jlcalderon.ro/8-2/