Parcul Rozelor este unul din parcurile din Timișoara, amenjat în cartierul Cetate extra muros.
Parcul Rozelor
Parcul Rozelor

Parcul Rozelor, denumit anterior Parcul trandafirilor, Rosarium, Parcul de Cultură și Odihnă Ștefan Plavăț este unul din parcurile din Timișoara, amenjat în cartierul Cetate extra muros.

Parcul Rozelor, denumit anterior Parcul trandafirilor, Rosarium, Parcul de Cultură și Odihnă Ștefan Plavăț este unul din parcurile din Timișoara, amenajat în cartierul Cetate extra muros.
Mihai Demetrovici, șeful serviciului de horticultură al Primăriei Muncipiului Timișoara, s-a ocupat de amenajarea peisagistică a parcului, începută în anul 1929 și continuată în perioada 1932-1934. Parcul, situat pe malul râului Bega, a fost amenajat în stil englezesc, cu alei, baldachine și rondouri de trandafiri, în perioada interbelică existând peste 1200 de varietăți de trandafiri, etichetate. În aceeași perioadă a fost amenajat teatrul în aer liber. Distrus în timpul bombardamentelor din 1944, parcul a fost refăcut după al Doilea Război Mondial, fiind organizate aici spectacole în aer liber și amenajată o bază sportivă.
În anul 2012 parcul a cunoscut un proces de reamenajare, fiind amplasate la intrarea principală dinspre strada academician Alexandru Borza bustul lui Wilhelm Mühle (1845–1908), proprietarul unor plantații, sere și grădini celebre în monarhia austro-ungară,, și bustul fiului acestuia, arhitectul peisagist Árpád Mühle (1870–1930), care au contribuit la renumele Timișoarei ca orașul rozelor.

Bibliografie:

  1. Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Editura Tempus, Timișoara, 2014
Video

Parcul Rozelor

Robert Șerban

abia de eram student la Poli

și-am vrut să dau gata o studentă de la U

așa că într-o noapte

m-am furișat în Parcul Rozelor

dinspre Michelangelo

m-am prefăcut că mă plimb

i-am ochit din câteva priviri

am scos încet lama

am prins-o între primele două degete

și m-am apropiat

 

îmi amintesc că am privit luna

și-am făcut pe loc puțină optică și geometrie-n spațiu:

razele ei să nu cadă pe mica pată de oțel

și să mă trădeze ca-n filmele indiene

 

când m-am aplecat

m-a zăpăcit atât de tare mirosul și frumusețea lor

încât nu doar că nu i-am tăiat

dar am scos din plasa de cadou

sticla

am desfăcut-o scurt cu bricheta

și am udat

de jur-împrejur

tufa cu trandafiri

iunie 2022

Parcul Rozelor. Rozelor, cuvânt care ezită între un anumit farmec și kitch. Cavalerul rozelor, războiul celor două roze, Roza Lang.” (Livius Ciocârlie, Clopotul scufundat, Cartea Românească, 1988, p. 172)

 

Şi eu am jucat tenis şi fotbal. Greu se găsea o rachetă. Fotbal jucam chiar şi cu bordurile, pe strada Petre Carp, astăzi a Trandafirilor, unde nu erau băieţii cu vilele transformate, ci erau oamenii care trăiau de o viaţă acolo şi care sub presiunile de atunci au trebuit să plece din acest splendid bulevard care a suferit o serie de metamorfoze. Loga era un cartier elevat în care au existat consulate. Pe Loga erau două licee de performanţă. Liceul de băieţi Loga trecut prin şcoala medie Loga, prin liceul Nicos Beloianis şi în sfârşit revenit la numele tradiţional. La fel a fost şi liceul Carmen Sylva, liceu de fete. Aceste licee aveau un anumit standard, nu oricine făcea acest liceu, cu profesori formidabili, exigenţi, profesori care au lăsat nişte urme. Întregul cartier era o combinaţie între evrei, români, dar şi italieni. Eu am avut prieteni evrei: Baruh, Langer, Herzog. Cum am spus erau şi italieni, cum ar fi de exemplu, Fosatti, care erau directorii sau patronii unor firme textile care existau în Timişoara. Exista o anumită societate aici foarte interesantă, medici foarte mulţi, avocaţi.

Sigur că a venit şi momentul comunismului când în douăzeci și patru de ore a trebuit să fim daţi afară, aruncaţi în pivniţă care, cum a putut. Înainte de asta a venit valul rusesc, când se purta un cuvânt care însemna „rechiziţionare”. Asta însemna că venea comisia spaţiului de la Sfatul popular, se uita câte camere ai şi-ţi băga sovieticii. Deasupra noastră, chiar în timpul războiului, am avut o platformă, acolo exista o mitralieră iar „băieţii noştri”, cavaleria rusească cantonată în Timişoara făcea salturi în Parcul Rozelor din bucsus în bucsus. Acest parc al rozelor care nu se numeşte  Parcul Trandafirilor… Timişoara nu este a trandafirilor, este a rozelor, roză înseamnă altceva, parcă are altă nobleţe. Nu este nici Parcul de „cultură şi hodină”, producţie sovietică sută la sută. Era un parc care avea o colecţie splendidă de trandafiri care erau puşi în nişte romburi de bucsus. Fiecare specie era cantonată. Ruşii făceau călărie pe aleile parcului şi săreau acolo. A fost primul semnal de distrugere. A urmat acest proiect care s-a numit Parcul de „cultură şi hodină” şi l-au stricat definitiv. Parcul rozelor a cam dispărut fiindcă a dispărut numele străzii care a suferit fel de fel de denumiri. Acum e strada Trandafirilor.*

Nicolae Diminescu . n. 1939 intervievat de Adrian Onica în 2005 Timişoara ( Arhiva Grupului de istorie orală  şi antropologie culturală,  A Treia Europă, BCUT)

* Strada a recăpătat între timp numele de Petre Carp

360
Panorama
Română