Rozelor Park, formerly called the Rose Park, Rosarium, Ștefan Plavăț Culture and Leisure Park is one of the parks in Timișoara, arranged in the Cetate extra muros neighborhood.
Rozelor Park, formerly called the Rose Park, Rosarium, Ștefan Plavăț Culture and Leisure Park is one of the parks in Timișoara, arranged in the Cetate extra muros neighborhood.
Mihai Demetrovici, the head of the horticulture service of the Timișoara City Hall, took care of the landscaping of the park, starting in 1929 and continuing between 1932-1934. The park, situated on the banks of the Bega river, was arranged in English style, with alleys, canopies and rose bushes; in the interwar period, there were over 1200 varieties of roses, labelled. During the same period, the open-air theatre was arranged. Destroyed during the bombings of 1944, the park was rebuilt after World War II, with outdoor performances and a sports base.
In 2012, the park underwent a redevelopment process. At the main entrance from Alexandru Borza Street, the bust of Wilhelm Mühle (1845–1908), the owner of famous plantations, greenhouses and gardens in the Austro-Hungarian monarchy and the bust of his son, the landscape architect Árpád Mühle (1870–1930), were placed for their contribution to Timișoara's reputation as a city of roses.
Bibliography:
- Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Editura Tempus, Timișoara, 2014
The Roses Park
Robert Șerban
I was a freshman at Poli
and wanted to impress a student from U
so one night
I sneaked into Roses Park
at the Michelangelo bridge
I pretended to be walking
I spotted them at a few glances
I slowly took out my blade
between the first two fingers
and got closer
I remember I looked at the moon
and suddenly used a little optics and the geometry of space:
its rays should not fall on the small steel spot
and betray me like in Indian movies
when I bent over
I was so bewildered by their smell and beauty
not only did I not cut them
but I took out of the gift bag
the bottle
I opened it swiftly with the lighter
and watered
the rose bush
all around
June 2022
"The Roses Park Roses – a word that wavers between a certain charm and kitch. The Knight of the Roses, the Wars of the Roses, Roza Lang.” (Livius Ciocârlie, The Sunken Bell, Cartea Românească, 1988, p. 172)
I also played tennis and football. It was hard to find a rocket. I even played football on the curbs, on Petre Carp Street, called the Roses Street today, where the boys with the transformed villas were not around, but the people who have been living there for a lifetime… under the pressure of that time, they had to leave this splendid boulevard that suffered a series of metamorphoses. Loga was an elevated neighborhood with consulates. There were two top high schools on Loga. Loga Boys' High School was called Loga High School, Nicos Beloianis High School and finally returned to its traditional name. So was Carmen Sylva High School, a girls' high school. These high schools had a certain standard, not everyone was admitted into this high school, with formidable, demanding teachers - teachers who left something behind. The whole neighborhood was a combination of Jews, Romanians, but also Italians. I had Jewish friends: Baruch, Langer, Herzog. As I said, there were also Italians, such as, for example, Fosatti, who were the directors or owners of some textile companies that existed in Timişoara. There is a very interesting society here, with a lot of doctors, lawyers.
Of course, when we were caught in the moment of communism, we had to be thrown out in twenty-four hours - thrown in the cellar, as best as we could. Before that, we had the Russian wave, when everyone used a word that meant "requisition." That meant the space commission was coming from the People's Council, looking at how many rooms you had and putting Soviets in them. Above us, even during the war, we had a platform, there was a machine gun there… and "our boys", the Russian cavalry stationed in Timișoara, were jumping in the Rose Park from bush to bush. This park of roses that is not called the Rosebud Park ... Timişoara is not of rosebuds, it is of roses, rose means something else, as if it has another nobility. Nor is it the Park of "culture and hodina", which is a one hundred percent Soviet production. It was a park that had a splendid collection of roses that were placed in bush diamonds. Each species was cantoned. The Russians rode in the alleys of the park and jumped around. It was the first sign of destruction. Then this project, called the "Culture and Hodina" Park, followed and they permanently ruined it. The rose park has kind of disappeared because the street name suffered all sorts of name changes and then it disappeared. It's called the Rosebud Street now.*
Nicolae Diminescu . b. 1939 interviewed by Adrian Onica in 2005 Timişoara (Archive of the Group of Oral History and Cultural Anthropology, Third Europe, BCUT)
* The street has meanwhile regained the name of Petre Carp
Pentru publicul general, acesta este un simplu parc frumos amenajat, înconjurat de magia trandafirilor. Un loc de poze pe timp de primăvară și vară. Însă pentru studenții orașului Timișoara, acesta reprezintă locul în care am dat startul unui nou capitol în viața noastră. Iar aici mă refer la ziua absolvirii universității. Fie că vorbim de un student de licență sau unul masterand, ziua absolvirii va avea mereu un loc special în inimille tuturor. Iar Universitatea Politehnică Timișoara, asemenea Universitatea de Vest, decid să organizeze aceste festivități în parcul rozelor. Un moment de mândrie, un moment de tristețe, și un moment care te face să uiți de frică de necunoscut și să devii pregătiți pentru orice. O zi însorită, plină de emoție, în care îțî iei inima in dinți si pășești pe această scenă , ești înconjurat de colegi, profesori și toți cei dragi ție, un peisaj de poveste.
Cristina Ecobici
Într-o seară de vară, după o zi copleșitoare, am decis împreună cu logodnicul meu să mergem la o plimbare în parcul rozelor. Acesta fiind pentru noi un loc special, pe care il considerăm ca fiind o oază de liniște și frumusețe. În timp ce ne plimbam, am remarcat un domn de aproximativ 70 de ani, stând pe o bancă, însă destul de agitat. Odată ce ne-am apropiat, a tresărit, și a cu o privire blândă ne-a întrebat dacă cămașa lui pare șifonată. Noi i-am răspuns că este în regulă și chiar frumoasă, apoi am observat că avea un buchet impresionant de flori pe bancă.
Văzându-ne zâmbind, ne-a mărturisit că își așteaptă soția, în locul în care s-au cunoscut în urmă cu 50 de ani și își dorește ca totul să fie perfect. Nu am stat mult de vorbă deoarece lângă noi apăruse soția dânsului, astfel, ne-am îndepărtat ușor.
Însă, pe noi, fericirea pe care am văzut-o în privirea lui, ne-a făcut să realizăm că trecerea ireversibilă a timpului, nu poate trece peste o iubire adevărată.
De aceea, sunt de părere că acest loc te îndrumă să contemplezi asupra frumosului și romanticului.
Paulescu Oana Iasmina
Am ales să scriu o povestioară despre The Roses Park deoarece este unul dintre primele locuri pe care le-am vizitat de la venirea în oraș.
Aici, împreună cu colega mea Lorena am luat parte în anul 2018 la Street Food Festival un festival dedicat preparatelor gastronomice de peste tot din lume unde puteam încerca orice mâncare pe care întotdeauna am dorit să o gustăm.
Atât eu cât și Lorena am decis să ne cumpărăm niște cartofi în stil mexican, de care am fost plăcut surprinși și pe care îi vom mai comanda de fiecare dată când avem ocazia.
Acest festival a luat parte exact în perioada când am început primul an la facultate și a reprezentat o experiență nouă și diferită în materie de gastronomie care ne-a lăsat o impresie bună.
Totodată acesta este locul unde am avut ceremonia de absolvire a facultății în anul 2021.
Eduard M.
Timișoara mereu mi s-a părut un oraș divin, plin de cultură și istorie. Exact din această cauză am ales să vin aici la facultate și să descopăr tot mai mult acest oraș magnific. Bineînțeles că am ajuns și în The Roses Park, un loc care mi se pare unul din cele mai frumoase din Timișoara, un loc în care primăvara natura prinde viață și totul devine mai încântător.
Acesta se întâmplă să fie și locul în care eu am cea mai frumoasă amintire din anii în care am stat în acest oraș – absolvirea. N-am putut decât să mă bucur la auzirea acestor vești, întrucât acela era locul meu preferat din tot orașul. Absolvirea ne-a reunit pe toți după un an greu, iar întâlnirea a fost cu sentimente mult mai intense decât în alte dăți, stând cu toții departe unul de celălalt atât de mult timp.
Pot să spun că absolvirea facultății a reprezentat și încă reprezintă cel mai frumos moment din viața mea de până acum, un moment plin de emoție și cu bucurie imensă în suflet. M-a făcut să mă gândesc că pe parcursul facultății am cunoscut oameni noi, oameni cu care am împărtășit cele mai frumoase amintiri. Parcul Rozelor din Timișoara va rămâne pentru mult timp un loc “de suflet” pentru mine, iar de oricâte ori ajung acolo îmi voi aminti cu drag de anii facultății, cât și de absolvirea ei, un moment unic în viață.
Lungu Lorena Ioana
Parcul Rozelor din Timișoara este unul dintre cele mai frumoase parcuri pe care le-am văzut în viața mea. Acesta este situat în zona centrală a Timișoarei și este într-adevăr deosebit datorită aranjamentelor florale care îți bucură privirea, datorită baldachinelor albe și elegante care sunt perfecte pentru poze, desigur aici sunt organizate și diverse evenimente în aer liber precum piese de teatru, jocuri sportive și nu în ultimul rând festivități de absolvire.
Merg constant în parcul Rozelor, cel mai mult îmi place în perioada primăverii când totul e înflorit, când soarele nu e prea puternic și mă pot bucura de clipe de liniște într-un peisaj fabulos, dar o anumită experiență m-a făcut să fiu și mai atașată de acest parc: festivitatea de absolvire a facultății de Științe ale Comunicării din cadrul universității Politehnica.
Am avut ceremonia de absolvire în luna iulie a anului 2021, mai exact în 01 iulie și pot spune că a fost o zi superbă de la A la Z. Încă de dimineață am ajuns în parc, emoționată să îmi văd colegii și ne punem robele și pălăriile pentru a ne pregăti de eveniment. Îmi amintesc că deja am început să socializăm și să ne facem o grămadă de poze pentru a le păstra ca amintiri despre acea zi minunată.
Pe parcul zilei, am început să ne așezăm și să ne organizăm, astfel încât ceremonia să fie pusă la punct din toate punctele de vedere. Pe scenă au intrat profesorii noștri și dl. decan care au început să vorbească despre experiențele noastre și atunci am început să realizez și mai mult ca acest capitol se încheie și că începe viața de adult, cum ziceam noi atunci.
Vremea era perfectă, parcul era plin de prieteni, părinți ai tuturor studențiilor, totul era amenajat cu atenție, iar faptul că a fost aleasă această locație drept prezentare a ceremoniei, nu putea să nu mă bucure atât de tare. După ceremonie, după ce am fost strigați pe rând, cu lacrimi în ochi mă uitam spre parc și vedeam cum toți se îmbrățișau și își urau lucruri minunate, aveam viitorul în față și eram curioși de ce ne așteaptă.
În încheiere, lăsând deoparte povestea mea personală, parcul Rozelor este unul magic, un parc care merită vizitat și pe care-l recomand mereu când vreți să scăpați de oraș, chiar în oraș. O să las câteva poze mai jos din acea zi pe care sper că vă veți bucura să le vizionați și voi.
Toader Iasmina
