);
Întreprinderea de iluminat electric a fost construită după multe dificultăți și experimente și pusă în funcțiune în octombrie 1884
UZINA ELECTRICA
Uzina electrica

Uzina electrica, Piața Romanilor nr. 11

Întreprinderea de iluminat electric a fost construită după multe dificultăți și experimente și pusă în funcțiune în octombrie 1884. La sfârșitul anului 1892 s-a decis cumpărarea Uzinei Electrice, iar la 1 ianuarie 1893 Uzina a trecut în administrația orașului. Începând din anul 1902, Uzina Electrică a furnizat iluminatul public gratuit, iar din anul 1910 a folosit puterea apei la turbine, cele trei turbine producând 80% din necesarul de energie electrică.

Întreprinderea de iluminat electric a fost construită după multe dificultăți și experimente și pusă în funcțiune în octombrie 1884. La sfârșitul anului 1892 s-a decis cumpărarea Uzinei Electrice pentru suma de 260.000 coroane, iar la 1 ianuarie 1893 Uzina a trecut în administrația orașului.

Persoanelor private li s-a livrat curent electric începând din anul 1888, iar tramvaielor din anul 1904, în acest scop fiind construite trei transformatoare pentru producerea a 440 kW.

Începând din anul 1902, Uzina Electrică a furnizat iluminatul public gratuit, ceea ce pentru bugetul orașului însemna o economie de aproximativ 200.000 coroane. Pe lângă iluminatul public, Uzina satisfăcea necesarul de energie electrică pentru importanți consumatori locali, printre care amintim: Tramvaiul, Abatorul și alte întreprinderi industriale mai mari.

Din anul 1910, Uzina Electrică a folosit puterea apei la turbine, economisind astfel o mare cantitate de cărbune, cele trei turbine producând 80% din necesarul de energie electrică.

La începutul secolului XX, personalul Uzinei Electrice era format dintr-un director, 32 de funcționari și diurniști, la care se adaugă 100 de muncitori. Cheltuielile cu personalul în anii de pace însumau 100.000 de coroane.

La sfârșitul anului 1917, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la preluarea Uzinei Electrice în administrarea orașului, directorul Heinrich Billing a înaintat magistratului un raport din care reieșea o situație statistică extrem de interesantă: comparativ cu anul 1893, când numărul consumatorilor era de 435, cu un total de 526,7 kW livrați, după 25 de ani erau 8728 de consumatori cu un total de 9863 kW livrați; inițial existau 7 motoare cu 9,5 CP, iar după un sfert de secol erau în funcțiune 967 motoare cu 5206 CP; la început erau nouă dinamuri cu o putere de 416 kW, pentru ca după două decenii să fie în uz două dinamuri cu aburi de 1987 kW, la care se adaugă generatoarele cu turbină cu o producție de 3255 kW, în total o putere de producție de peste 5000 kW.

În aceste condiții, venitul brut al Uzinei Electrice a crescut de opt ori în cei 25 de ani de administrare orășenească, deși Uzina a furnizat în tot acest timp curent gratuit pentru iluminatul teatrului, al școlilor publice, al oficiilor și instituțiilor orășenești.

Bibliografie:

Josef Geml, Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol 1870-1920, Editura Cosmopolitan Art, Timișoara, 2016, pp. 92, 205-207.

Video
Uzina Electrica

Cum să spun, şcoala primară am făcut-o unde-i acum şcoala Jean Louis Calderon, acolo a fost Şcoala Normală de Învăţători, care ulterior a fost făcută şcoală de partid. Acolo aveau o şcoală de aplicaţie, o şcoală primară unde viitorii învăţători aplicau cunoştinţele. Practică pedagogică. Exact. Aceasta era şcoala de aplicaţie şi se zicea că era cea mai bună din oraş. Am fost coleg cu mulţi… De Decebal Anastasescu aţi auzit? Nu… Deci v-aţi mutat… Ne-am mutat în zona şcolii de care vă spun. Aceasta era casa mătuşei mele de la Oraviţa. Am stat în chirie acolo până când tata a cumpărat casa din Memorandului şi în `36 ne-am mutat acolo. Dar eu am început şcoala primară la 6 ani, în `34, şi eram pe Strada Şcolii. Mergeam pe jos pentru că nu era departe, pe lângă Fabrica de Bere. Mirosul acela de malţ mi-a intrat în nări. Era o gârlă, ca să zic aşa, care curgea de la Uzina Electrică până în Bega şi se trecea pe un pod, în Parcul Poporului. Era apă de condens, se pare, dar pe acolo a trecut Bega Veche. Ei au folosit albia, au pus nişte conducte, şi evacuau apa de la uzină. A fost întotdeauna parc acolo? Da, Parcul Regina Maria s-a chemat în copilăria mea. Una din pozele pe care le-am dat pentru arhiva „A Treia Europă, n.n. este făcută în Parcul Regina Maria. Era o poză tipică pentru vremea aceea, făcută de fotografi ambulanţi, cu aparatul acela pe trepied şi cu husă deasupra.

Traian Constantin Novac, născut în 1928 la Timişoara – fragment din interviul înregistrat de Antonia Komlosi la Timișoara în 2004, Arhiva de istorie orală şi antropologie culturală, coordonată de Smaranda Vultur

360
Panorama
Română