Casa Tineretului a fost construită între anii 1972-1978 în stil modern postbelic, după proiectul arhitecţilor Haralambie Cocheci și Ivan Stern, au colaborat inginerul Răzvan Ioan Mircea şi sculptorul Peter Jecza. În perioada socialistă, clădirea a funcţionat ca sediu al Uniunii Tineretului Comunist Timiș și a găzduit concerte, spectacole de teatru, cinema, cenacluri etc.
Casa Tineretului a fost construită între anii 1972-1978 în stil modern postbelic, după proiectul arhitecţilor Haralambie Cocheci și Ivan Stern. La realizarea edificiului au colaborat și inginerul Răzvan Ioan Mircea, respectiv sculptorul Peter Jecza. În perioada socialistă, clădirea a funcţionat ca sediu al Uniunii Tineretului Comunist Timiș și a găzduit concerte, spectacole de teatru, cinema, cenacluri etc.
Haralambie Cocheci și Ivan Stern au făcut parte din colectivul de arhitecţi ai anilor 1960-1970 care au realizat numeroase proiecte, transformând Timișoara într-un oraș cu adevărat modern. Director tehnic al Institutului de Proiectări din Timișoara (IPROTIM), Cocheci a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” în 1951, iar Ivan Stern în 1968, punându-și amprenta asupra orașului și prin alte construcţii remarcabile, precum Casa de Mode Timișoara.
Pe faţada Casei Tineretului au fost realizate două basoreliefuri de mari dimensiuni, edificate din beton de către sculptorul Peter Jecza în 1975, denumite: Tinerii I și Tinerii II.
După Revoluția din decembrie 1989, în cursul anului 1990 în sala de spectacole a Casei Tineretului s-a desfășurat „Procesul Timișoara”, în care ofiţeri ai securităţii și reprezentanţi ai Partidului Comunist Român au fost judecaţi, într-o încercare de a reconstitui evenimentele Revoluţiei timișorene.
La ora actuală clădirea se află în administrarea FITT (Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Timiș) și cuprinde o sală de sport, o secţie a Bibliotecii Judeţene Timiș, câteva ateliere de lucru, precum și spaţii de închiriat și câteva camere aflate în regim hotelier. Sala de spectacole, cu o capacitate de 400 de locuri, a fost renovată în cursul anului 2013.
Bibliografie:
https://2019.artencounters.ro/ro/locationbio-ro/?id=11643 – site accesat în luna martie 2023.
Casa Tineretului
Era prin 74-75. Aveam 19 ani. Tocmai terminasem liceul și… catastrofă!, nu am intrat la facultate. Vremurile te pedepseau pentru un așa eșec. Trebuia să mă angajez în producție, dacă mai voiam să revin la facultate, așa că m-am angajat la ISCH (?) – un institut de cercetări energetice, unde director era un prieten al mamei, „nenea Floricel”. Cum nu prea aveam ce să lucrez (cine să se încurce cu o puștoaică, „pila” șefului?), aveam timp să mă uit pe geam. În fața mea vedeam cum creștea Casa Tineretului. Trăiam acea forfotă ca spectator. Clădirea era „împachetată” de schele. Încercam să deslușesc ce se întrevede dincolo de ele. Nu înțelegeam. Mă fascina promisiunea a ceva important. Intuiam, poate, că era ceva ce mă privea?
La scurt timp după aceea am intrat la facultate. Prinsă în vârtejul noii mele vieți. am uitat de mirajul cu care mă atrăgea diminețile construcția Casei Tineretului. În anul 1978, l-am cunoscut pe Peter Jecza, iar el m-a invitat să intru în viața lui. Se împlinea marea întâlnire a vieții mele. Am realizat atunci că, de fapt, „întâlnirea” se petrecuse ceva mai devreme, pe când mă uitam fascinată la spectacolul de pe fațada Casei Tineretului: el fusese orchestratorul mulțimii ce făcea acel balet straniu pe schele. Realiza în 1975 bazorelieful ”Tinerii”, două structuri compoziționale de peste 200 de metri pătraţi, dezvoltate pe verticală și pe orizontală, ce alternau elemente ritmice şi simetrice ale suprafeţei.
În memoriile sale, Peter nota despre acea lucrare: „Cu toată tema impusă, o consider şi astăzi un lucru aşezat, care îmbracă bine volumul construcţiei. În plus, din punct de vedere tehnic, a fost un exerciţiu important, pentru că betonul s-a turnat direct în cofrajul făcut din polistiren – ceea ce pentru constructori era de neacceptat.”
Ce straniu pregătește destinul întâlnirile…
(Fragment din Zile amestecate 3. Pagini de (pseudo)corespondență. 19 decembrie 2015 – 19 martie 2016, volum manuscris de Sorina Jecza)
