Situat în partea de sud a Timișoarei, bulevardul Liviu Rebreanu delimitează zona veche a orașului de arealul cu multe clădiri de blocuri ridicate în perioada socialistă.
Situat în partea de sud a orașului, bulevardul Liviu Rebreanu are drept limite Calea Stan Vidrighin și Piața Gheorghe Domâșneanu în est și Calea Șagului în vest, delimitând zona veche a orașului de arealul cu multe clădiri de blocuri ridicate în perioada socialistă.
După Al Doilea Război Mondial în România era un deficit de locuințe, situație prezentă și în municipiul Timișoara. Regimul comunist a impus un plan de dezvoltare rapidă, prin construirea unui număr important de fabrici și uzine, care a determinat fenomenul migrației populației de la sate la orașe. Creșterea ratei construcţiei de noi apartamente este un fenomen prezent în Timișoara în perioada 1970 – 1989.
Într-un raport al Institutului Naţional de Statistică din anul 2018, peste nouă milioane de locuinţe există în România, în jur de șapte sute de mii fiind apartamentele construite în timpul regimului comunist.
Bulevardul Liviu Rebreanu din Timișoara ilustrează cultura urbană a ”cutiilor de chibrituri” din comunism, surprinsă pe peliculă în documentarul ”Viața în blocurile comuniste” .
Bibliografie:
- https://www.hartablocuri.ro/istoria-blocurilor/#comuniste – site accesat în martie 2023.
- https://www.filmedocumentare.com/viata-in-blocurile-comuniste/ – site accesat în martie 2023.
- https://www.vice.com/ro/article/wxeg7q/viata-la-bloc-in-anii-80-ai-comunismului-ceausist – site accesat în martie 2023.
Civilizație urbană comunistă
Cum aș putea să mă salvez fără a mă refugia în poezie?
Trec cu mașina pe stradă… Pe stânga, stive de gunoaie. Pe dreapta, excavări făcute grosolan, fără pic de respect pentru oameni. O femeie se chinuie să împingă, prin gropi, un cărucior. Alți oameni își redescoperă rădăcinile rurale: scot bostanii la drum, în praful străzii sau își sorb liniștiți halba… Înaintez cu greu. Fug spre casă. Liman.
Da, este drumul spre casa mea (numele scriitorului Rebreanu – ce ironie!). Bulevard de kilometri. Acum, spart tot. Doar că eu ies din casă puțin, pe ocolite. Azi a trebuit să trec, însă. Deprimant. Visez la lună și în jur totul se dărâmă: străzi, moralitatea politicienilor, idealuri… Mă obstinez să sper că vom ajunge la un capăt. Uneori, însă, iau contact brutal cu lumea, așa cum se vede ea de la firul ierbii. Atunci dau fuga spre poezie să plâng… Și o iau de la capăt.
(Fragment din Zile și zile… 9. Pagini de (pseudo)corespondență (7 mai 2017 – 31 august 2017), volum manuscris de Sorina Jecza)