);
Fabrica de Bere este una dintre cele mai importante fabrici ale cartierului Fabric.
Fabrica de Bere
Fabrica de Bere

Fabrica de Bere, Str. Ştefan cel Mare nr. 28

Fabrica de Bere este una dintre cele mai importante fabrici ale cartierului Fabric.

 Fabrica de Bere este una dintre cele mai importante fabrici ale cartierului Fabric. O primă fabrică de bere a fost atestată în Timișoara încă din anul 1718. La vremea respectivă firma fraților Köppisch se afla însă în Palanca Mare și nu în cartierul Fabric. Fabrica de bere, înființată în anul 1868 sub numele de „Fabrica pe Acțiuni”, nu a făcut față problemelor economice cauzate de căderea bursei de la Viena, astfel că societatea a fost lichidată.

Încercarea lui Alexander Bayer de a revigora această unitate industrială a avut un destin similar. În acest context, Prima Casă de Economii din Timișoara a cumpărat la licitație stabilimentul. În cele din urmă în anul 1883 fabrica a fost cumpărată de firma de comerț angro “Deutsch Ignác és Fia”, care se bucura de o bună reputație. Aceștia au trecut la reorganizarea acestei unități industriale sub denumirea de  “Fabrikshof Bierbrauerei Aktiengesellschaft” și au încredințat conducerea acesteia unor specialiști capabili, care au contribuit la dezvoltarea fabricii. În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea un incendiu a afectat clădirea principală și instalațiile industriale.

Cu prilejul reconstrucției, care a început imediat, întreprinderea a fost dotată cu cele mai noi tehnologii, fiind amenajate instalațiile de răcire artificială, propria instalație de produs malț și pivnițe imense de depozitare, cunoscute în mod popular cu denumirea de „catacombe”. Pe lângă Fabrica de bere a fost amenajată o gradină de vară, o sală de dans și o berărie pentru petreceri. O nouă societate pe acțiuni, din cadrul concernului Szana, a preluat controlul Fabricii de bere timișoreană S.A. (“Temesvarer Bierbrauerei AG”) în anul 1911.

La vremea respectivă, aceasta avea 120-160 de angajați și producea cu ajutorul mașinii cu aburi de 250 de cai putere o cantitate de aproximativ 60.000 de hectolitri. Printre sortimentele produse la începutul secolului al XX-lea se numărau: „Casino”, blondă, preparată după metoda Pilsen; „Corvin”, cu conținut ridicat de zahăr; „Record Special”, bere blondă, intensă sau „Englisch Porten”, bere neagră, intensă.

Bibliografie:

  1. Josef Geml, Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol 1870-1920, Editura Cosmopolitan Art, Timișoara, 2016.
  2. Getta Neumann, Pe urmele Timișoarei evreiești. Mai mult decât un ghid, Editura Brumar, Timișoara, 2019.
Video

Fabrica de Bere

Cum era Fabrica de bere? Am fost şi în subterane. E rece (râde) şi butoaiele ajung până sus, nici nu ştiu ce înălţime au, da au câte un cep de ăsta mic, câte un robineţel şi desigur au bere blondă, bazine colosale, adânci. Te poţi îneca în bere. În 1960 am vizitat-o eu. Am vizitat fabrica de bere de mai multe ori. M-am dus în subsoluri acolo, e o răcoare extraordinară, e frig acolo. Astăzi instalaţiile sunt deasupra, însă bazinele sunt acolo jos undeva. I-am rugat pe muncitorii de acolo să mă servească cu bere. M-au servit ei cu bere, a fost ca gheaţa, n-am putut-o bea. Se foloseşte hamei, cum e reţeta de fabricaţie, fac şi bere neagră, în orice caz întemeietorul, cred că fondatorul a fost un sas. Îmi scapă numele. Şi această fabrică îşi sărbătoreşte nu ştiu câţi ani de existenţă. Scrie pe sticle. Este o fabrică vestită, dintre cele mai vechi, Fabrizius a fost proprietarul. Fabrica de lichior Kimmel era dincolo. Asta a fost o fabrică particulară. Ei au produs lichior prin măcerare, erau butoaie instalate unul lângă altul în care fermentau fructe ş.a.m.d. Făceau din cafea, zahăr avea… Era o fabrică de lichior… eu cred că a dat faliment. Casa există şi astăzi, imobilul.

Oscar Schwartz, născut în 1910 la Viena – fragment din interviul realizat de Adrian Onică la  Timişoara în anul 1999, Arhiva Grupului de istorie orală și antropologie culturală, coordonat de Smaranda Vultur.

Meseriaşii se întâlneau la Fabrica de Bere, la Wittemberger, la Iles. Wittemberger era vizavi de Fabrica de Bere. Acolo se adunau oameni mai bătrâni şi cei mai tineri, câte 10-15, închiriau o masă şi jucau cărţi. Se distrau foarte bine! Erau mese de biliard, de şah. Seara era dans. Tatăl meu era un om de rând, casier la bancă şi apoi devenit funcţionar, dar asta mai târziu, că a învăţat şi a avut calităţi: scria scrisori foarte frumos. El ne ducea duminica la Luna-parc, la Pădurea Verde, unde este stadionul C.F.R. Era superb! Erau tot felul de distracţii! Era, de exemplu, un lac cu raţe şi oamenii aruncau pe ele cu cercuri. Şi o dată la două trei săptămâni, întâmplător, nimerea un cerc pe o raţă şi se dădea un premiu. Se puteau trage şuturi de la 11 metri. Veneau diferiţi comici şi făceau spectacole. Se bea delicioasa bere de Azuga, care atunci era o bere nouă, la modă. Era şi bere timişoreană: Dreher, Timişoara sau bere ungurească, Köbánya. Erau covrigii aceia uriaşi pentru copii. Şi mergeau oamenii la distracţie pe bani puţini. Toate acestea erau ieftine, îşi putea permite orice om de rând.

Horwáth Lajos, născut în 1921, la Becicherecu Mic – fragment din interviul realizat de Antonia Komlosi la Timişoara în 2001, publicat în Smaranda Vultur, Vlad Colar, Thomas Remus Mochnacs, Gabriela Panu, Memorie și diversitate culturală la Timișoara: meserii și meseriași, Editura Brumar, Timișoara, 2013  

După 11 ani am divorţat, iar de 30 de ani sunt căsătorită cu Faber Waldemar care este un om cum rar întâlneşti. Tata avea prieteni şi evrei, şi nemţi, şi sârbi, dar mai ales evrei veneau la noi. Mama lucra la firma Kohn Adolf, care era evreu, în Fabric, vizavi de fabrica de bere. Era firmă mare de lacuri şi vopsele. Mama era acolo casieră, apoi a lucrat la firma Noris, de electricitate, care era tot a unui evreu şi se afla în strada Vertes. Prăvălii de textile aveau şi evreii Denias şi Pollak, cum mergi spre gară, pe colţ. Dintre nemţi, Zikkeli avea prăvălie de mezeluri, pe strada Treboniu Laurian.

Terezia Faber, născută la Timişoara în 1930 – fragment din interviul realizat de Roxana Pătraşcu Onica la Timişoara în 2001, Arhiva Grupului de istorie orală și antropologie culturală, coordonat de Smaranda Vultur.

360
Panorama
Română