);
The Brewery is one of the most important factories in the Fabric neighborhood.
The Brewery
The Brewery

Fabrica de Bere, Str. Ştefan cel Mare nr. 28

The Brewery is one of the most important factories in the Fabric neighborhood.

 The Brewery is one of the most important factories in the Fabric neighborhood. The first brewery has been certified in Timișoara since 1718. But at the time the Köpisch brothers' company was in Palanca Mare and not in the Fabric neighborhood. The Brewery, established in 1868 under the name “Fabrica pe Acțiuni”, did not cope with the economic problems caused by the collapse of the stock exchange in Vienna, so the company was liquidated.

Alexander Bayer's attempt to reinvigorate this industrial unit had a similar fate. In this context, the First Savings Bank from Timișoara bought the establishment at auction. Finally, in 1883, the factory was purchased by the wholesale trading company “Deutsch Ignác és Fia”, which enjoyed a good reputation. They started the reorganization of this industrial unit under the name “Fabrikshof Bierbrauerei Aktiengesellschaft” and entrusted its management to capable specialists who contributed to the development of the factory. In the last decade of the 19th century, a fire affected the main building and industrial facilities.

On the occasion of the reconstruction, which began immediately, the company was equipped with the latest technologies, being arranged artificial cooling installations, its own malt product installation, and huge storage cellars, popularly known as “catacombe”. Besides the Brewery, a summer garden, a dance hall, and a party brewery were arranged. A new joint-stock company, part of the Szana concern, took over the control of the Timișoara Brewery S.A (“Temesvarer Bierbrauerei AG”) in 1911.

At that time, it had 120-160 employees and produced with the help of the steam engine of 250 horsepower a quantity of about 60,000 hectoliters. Assortments produced in the early twentieth century included: "Casino", blonde, prepared according to the Pilsen method; "Corvin", with high sugar content; "Record Special", intense blond beer or "Englisch Porten", intense black beer.

Bibliography::

  1. Josef Geml, The old Timișoara in the last half of the century 1870-1920, Cosmopolitan Art Publishing House, Timișoara, 2016.
  2. Getta Neumann, Pe urmele Timișoarei evreiești. Mai mult decât un ghid, Editura Brumar, Timișoara, 2019.
Video

The Brewery

Cum era Fabrica de bere? Am fost şi în subterane. E rece (râde) şi butoaiele ajung până sus, nici nu ştiu ce înălţime au, da au câte un cep de ăsta mic, câte un robineţel şi desigur au bere blondă, bazine colosale, adânci. Te poţi îneca în bere. În 1960 am vizitat-o eu. Am vizitat fabrica de bere de mai multe ori. M-am dus în subsoluri acolo, e o răcoare extraordinară, e frig acolo. Astăzi instalaţiile sunt deasupra, însă bazinele sunt acolo jos undeva. I-am rugat pe muncitorii de acolo să mă servească cu bere. M-au servit ei cu bere, a fost ca gheaţa, n-am putut-o bea. Se foloseşte hamei, cum e reţeta de fabricaţie, fac şi bere neagră, în orice caz întemeietorul, cred că fondatorul a fost un sas. Îmi scapă numele. Şi această fabrică îşi sărbătoreşte nu ştiu câţi ani de existenţă. Scrie pe sticle. Este o fabrică vestită, dintre cele mai vechi, Fabrizius a fost proprietarul. Fabrica de lichior Kimmel era dincolo. Asta a fost o fabrică particulară. Ei au produs lichior prin măcerare, erau butoaie instalate unul lângă altul în care fermentau fructe ş.a.m.d. Făceau din cafea, zahăr avea… Era o fabrică de lichior… eu cred că a dat faliment. Casa există şi astăzi, imobilul.

Oscar Schwartz, născut în 1910 la Viena – fragment din interviul realizat de Adrian Onică la  Timişoara în anul 1999, Arhiva Grupului de istorie orală și antropologie culturală, coordonat de Smaranda Vultur.

Meseriaşii se întâlneau la Fabrica de Bere, la Wittemberger, la Iles. Wittemberger era vizavi de Fabrica de Bere. Acolo se adunau oameni mai bătrâni şi cei mai tineri, câte 10-15, închiriau o masă şi jucau cărţi. Se distrau foarte bine! Erau mese de biliard, de şah. Seara era dans. Tatăl meu era un om de rând, casier la bancă şi apoi devenit funcţionar, dar asta mai târziu, că a învăţat şi a avut calităţi: scria scrisori foarte frumos. El ne ducea duminica la Luna-parc, la Pădurea Verde, unde este stadionul C.F.R. Era superb! Erau tot felul de distracţii! Era, de exemplu, un lac cu raţe şi oamenii aruncau pe ele cu cercuri. Şi o dată la două trei săptămâni, întâmplător, nimerea un cerc pe o raţă şi se dădea un premiu. Se puteau trage şuturi de la 11 metri. Veneau diferiţi comici şi făceau spectacole. Se bea delicioasa bere de Azuga, care atunci era o bere nouă, la modă. Era şi bere timişoreană: Dreher, Timişoara sau bere ungurească, Köbánya. Erau covrigii aceia uriaşi pentru copii. Şi mergeau oamenii la distracţie pe bani puţini. Toate acestea erau ieftine, îşi putea permite orice om de rând.

Horwáth Lajos, născut în 1921, la Becicherecu Mic – fragment din interviul realizat de Antonia Komlosi la Timişoara în 2001, publicat în Smaranda Vultur, Vlad Colar, Thomas Remus Mochnacs, Gabriela Panu, Memorie și diversitate culturală la Timișoara: meserii și meseriași, Editura Brumar, Timișoara, 2013  

După 11 ani am divorţat, iar de 30 de ani sunt căsătorită cu Faber Waldemar care este un om cum rar întâlneşti. Tata avea prieteni şi evrei, şi nemţi, şi sârbi, dar mai ales evrei veneau la noi. Mama lucra la firma Kohn Adolf, care era evreu, în Fabric, vizavi de fabrica de bere. Era firmă mare de lacuri şi vopsele. Mama era acolo casieră, apoi a lucrat la firma Noris, de electricitate, care era tot a unui evreu şi se afla în strada Vertes. Prăvălii de textile aveau şi evreii Denias şi Pollak, cum mergi spre gară, pe colţ. Dintre nemţi, Zikkeli avea prăvălie de mezeluri, pe strada Treboniu Laurian.

Terezia Faber, născută la Timişoara în 1930 – fragment din interviul realizat de Roxana Pătraşcu Onica la Timişoara în 2001, Arhiva Grupului de istorie orală și antropologie culturală, coordonat de Smaranda Vultur.

360
Panorama
English