);
S-a aflat în epicentrul manifestațiilor anticomuniste ale studenților de la Timișoara din anul 1956
Cantina Politehnicii
Cantina Politehnicii

Bulevardul Victor Babeș nr.10

Cantina Politehnicii s-a aflat în epicentrul manifestațiilor anticomuniste ale studenților de la Timișoara din anul 1956.

“Şcoala Politehnică” se înființează în 1920 în Timişoara. Este un moment fundamental pentru evoluţia oraşului, care dobândeşte o nouă funcţiune cu acest prilej, cea de centru universitar. Realizarea complexului Institutului Politehnic, situat pe B-dul Mihai Viteazul, începe în 1922. Un prim plan este făcut de arhitectul Emil Rüster (Berlin, februarie 1922). Proiectul clădirilor actuale va fi realizat de arhitectul Duiliu Marcu, care constată că “lucrările erau începute, fundaţiile terminate şi o parte de zidărie executată”. Arhitectul este secondat de inginerul Jenő Klein, antreprenorul “Telek Bank”şi  tehnicianul Oskar Flander.

Schema iniţială a lui Duiliu Marcu includea un pavilion destinat rectoratului, un pavilion de electrotehnică, unul de mecanică, un grup social, unul administrativ (director) şi unul dedicat corpului profesoral. Fiecare pavilion era dispus în jurul unei curţi interioare, secţiunile fiind în mod concomitent independente şi interconectate. În propunerea iniţială a arhitectului, grupul social includea 4 cămine studenţeşti cu  250 de paturi, cu magazine la parter şi un pavilion principal. Cantina făcea parte din pavilionul principal care conţinea încăperile clubului  pentru 1000 de studenţi cu săli de tenis de masă, bibliotecă, sală de lectură, săli de desen şi muzică, cabinet medical etc.

În  final au fost executate doar pavilionul de mecanică, un cămin studenţesc şi clădirea cantinei, nerespectându-se nici măcar planul de plantare propus de autor. Atât cantina cât şi celelalte două edificii sunt realizate în stil neoromânesc cu influenţe Art-Deco. Faţadele sunt executate cu parament de cărămidă aparentă şi elemente de similipiatră.

Reverberațiile revoluției anticomuniste din 1956 din Ungaria s-au făcut simțite în același an la Timișoara. În acest context Cantina Politehnicii s-a aflat în epicentrul manifestațiilor anticomuniste ale studenților de la Timișoara din anul 1956.

Astfel, în data de 30 octombrie 1956 mai multe grupuri de studenți s-au îndreptat spre Facultatea de Mecanică. Datorită faptului că amfiteatrele și coridoarele facultății s-au dovedit a fi neîncăpătoare, locația aleasă pentru această întrunire a fost cantina Institutului Politehnic. Conform situației consemnate de autoritățile comuniste ale vremii la adunare au participat peste jumătate din cei 4.287 studenți ai centrului universitar timișorean. În cadrul acestei întruniri au luat cuvântul mai mulți studenți, care au prezentat revendicările în fața autorităților comuniste locale. Acestea surprindeau dificultățile cu care se confrunta populația și caracterul antinațional al regimului de ocupație sovietică. Revendicările au fost sintetizate în cadrul unui Memoriu, prezentat cu această ocazie.

Măsurile de reprimare ale mișcării studențești nu s-au lăsat așteptate. În timpul desfășurării acestei întruniri, trupele de Securitate și Miliție au înconjurat zona, izolând participanții la întrunire de restul orașului. În seara aceleiași zile au fost arestați principalii organizatori ai mișcării studențești, măsură urmată de razii și percheziții pe străzile orașului, care au continuat pe parcursul întregii nopți. Au fost arestați peste 800 de studenți, dintre aceștia 29, care erau considerați organizatorii evenimentelor, fiind condamnați la o pedeapsă cumulată de 79 de ani de închisoare.

Mișcarea anticomunistă a studenților de la Timișoara rămâne una dintre principalele mișcări de acest fel din perioada comunistă.

 

Bibliografie

1. Ioan Munteanu, Manifestația anticomunistă a studenților de la Timișoara din octombrie 1956. Semnificația politică națională în Analele Sighet 8, Anii 1954-1960. Fluxurile și refluxurile stalinismului, Fundația Academia Civică, 2000.
2. Duiliu Marcu, Arhitectura 1912-1960, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1960
3. Mihai Opriş, Mihai Botescu, Arhitectura Istorică din Timişoara, ed. Tempus, Timişoara, 2014

Video
Cantina Politehnicii

Pia Brînzeu, Jurnal de familie, manuscris

Stația 12 Cantina Politehnicii

 

20 septembrie 1994. Sunt singură în bucătărie. Sârguincioasă, mă pregătesc să gătesc ceva. Nu am nici o idee în cap şi mă reped la cartea de bucate a Sandei Marin. O iau în mână şi mă sperii de cât de urâtă a devenit. E unsă, pătată, fără cotor. Ferfeniţită de vreo douăzeci şi cinci de ani, de când o folosesc… Brusc realizez că o carte de bucate nu este doar o  colecţie  de reţete, instrucţiuni şi informaţii despre prepararea  şi servirea bucatelor. Nu  e doar o cronică a unei arte ale cărei capodopere ar putea fi altfel pierdute, deşi Huou, maestrul chinez de la curtea imperială a lui Kublai Khan, sublinia  şi el, cu mai  mult de şapte secole în urmă, utilitatea a unei astfel de colecţii în a oferi informaţii despre viaţa culinară şi casnică a unei societăţi.

Uit de prânz, chiar cu riscul de a lăsa copiii nemâncaţi. Iau în mână cărţile de bucate ale mamei, bunicii şi străbunicii mele şi îmi dau seama ce multe lucruri spun ele, dincolo de gastronomie, despre felul cum au trăit patru generaţii dintr-o familie bănăţeană sau central-europeană, cum ne place nouă să spunem.

Cartea străbunicii mele, Aloysia Katharina Cecilia Gombocz Bazer de Rogacz, este precum numele ei. O carte opulentă, cu copertă Art Nouveau, decorată luxos: Süddeutsche Küche, publicată de Katharina Prato în 1903. Reţetele germane au ingrediente bogate: câte cincisprezece ouă, jumătate de kilogram de făină sau de zahăr. Alături, în caietul ei, reţetele sunt scrise în germană, maghiară şi franceză, frumos caligrafiate, urmate de poeme în cele trei limbi. Străbunica nu gătea niciodată pentru că avea angajaţi în gospodărie şi, pentru ea, a scrie o reţetă nu era un exerciţiu gastronomic, ci unul intelectual, fie că era vorba despre Dobos torta, Moor im Hemd, Gateau Bretagne, Hollandaise, Sonkas pudding, Barna leves, Paprika csirke sau Schinkenomlette!  Tacâmurile de argint cu care se serveau aceste mâncăruri aveau monograme, ca şi şerveţelele de damast…

Bunica adusese cu ea o carte de reţete austriacă, Die Österreichische Küche, scrisă de o celebritate vieneză, Marie von Rokitansky. Ediţia a 13-a din 1923 are cam multe sosuri, dar e mai cumpătată în cantităţi. Generaţia bunicii trecuse deja prin primul război mondial şi ştia  ce înseamnă lipsurile…

Mama avea tot o carte germană, dar a anilor treizeci, cu ilustraţii Art Déco şi poze colorate, iar caietul ei de reţete este frumos învelit şi organizat cu multă disciplină, pe feluri numerotate… Cea mai mare suferinţă a mamei a fost când ne-am mutat cu prânzul din sufragerie în bucătărie şi am înlocuit şerveţelele de damast cu cele de hârtie. O lume a apus atunci pentru ea, o lume în care rangurile nu mai contau, iar noi ajunseserăm să mâncăm, din comoditate, acolo unde înainte mâncau doar slugile…

Eu urmez, a patra la rând, şi ilustrez ceea ce a însemnat odinioară comunismul, iar acum postmodernismul globalizator, când, vorba lui Malcolm Bradbury, King Lear a fost înlocuit de King Kong şi Macbeth de McDonald’s. Caietul meu arată la fel de deplorabil ca şi cartea Sandei Marin, pentru că eu chiar sunt implicată în procesul de producţie şi, fiindcă sunt mereu grăbită să termin totul la timp, nu prea am grijă de el. Reţetele din tinereţe sunt prăjituri cu câte un ou sau simulacre imaginate de minţile inventive ale celor care trecuseră şi prin cel de-al doilea război mondial, şi prin restrângerile ceauşiste (reţetă de icre false, de pildă, cu griş şi maioneză). Acum am în cămară un stoc de supe la pachet pentru cazurile de urgenţă, o sumedenie de reţete vegetariene (care în opinia mamei nu era “etwas ordentliches zum essen” pentru că nu aveau carne), mirodenii indiene, beţişoare chinezeşti, un wok şi multe, multe reviste gen Good Food, pe care le citesc cu plăcere, le pun deoparte şi apoi le las uitate pe un raft, pentru că prefer să gătesc tot numai ceea ce am învăţat cândva, demult, de la mama şi bunica mea…

360
Panorama

Leave a comment

Română
Română English