);
Casa a aparținut lui Ormós Zsigmond, om de cultură și fondator al Societatății de Istorie și Arheologie din Banat
Zsigmond Ormós House
Zsigmond Ormós House

Bulevardul 16 decembrie 1989 nr. 25

Casa a aparținut lui Ormós Zsigmond, om de cultură și fondator al Societatății de Istorie și Arheologie din Banat, nucleul viitorului Muzeu al Banatului,

Ormós Zsigmond was born in Pecica (Arad County) on February 20,1813, attending here his primary studies. After a year spent in a high school from Arad, he attended the courses within the Piarist high schools from Timișoara and Szeged and then legal studies in Oradea.

He was a supporter of the Hungarian revolution of 1848-49, for which, after the defeat of the revolution, he was imprisoned for several months. After his release from prison he retired to his small estate in Buziaș. Being subjected to other harassment by the Neo-absolutism regime which looked at him with distrust, he rented his house and in 1857 he went to visit Italy.

Being educated in the spirit of classical Greek-Latin culture, he visited the great museums from Austria, Italy, Germany and France, studying the history of arts and becoming, at the same time, a passionate collector of paintings and art objects. He appreciated most the renaissance works and those from the period of classicism. After his return to Timisoara, he was elected first county-commissioner in 1867, and soon the supreme commissioner of Timiș, holding this function until 1889. In addition to the multiple duties of administrative nature he published several studies of history, archeology and art history and laid the foundations of the official painting gallery within the County House, the current headquarters of the Art Museum of Timișoara. He was a tireless traveler publishing in more volumes his travel impressions.

On July 25, 1872, at the initiative of Ormós Zsigmond, the Society of History and Archeology from Banat was created, the core of the future Museum of Banat, consisting in a group of intellectuals passionate about art, archeology and history, organized around the commissioner. The objects from the museum came from donations, archeological discoveries, but also from acquisitions. However, the core formed his rich collection, bequeathed by will to the museum. He was appointed president for life, succeeding in securing its first headquarters. By giving the community the full treasures from his collection, Ormós managed in building his legacy. He spent the last years of his life, in the house in Elisabetin neighborhood, in which, when his health allowed, he improved the collections donated to the museum.

The building located today on Bld. December 16, 1989 at number 25 has a special architecture, difficult to frame in a single architectural current. It belongs, as a stylistic lineage, to the end of the 19th century, with a type of volumetry that anticipates the 1900s style. The decoration of the façade uses neo-Gothic elements from the register of romanticism, probably of German-Hungarian descent, which we can observe at the crown of the main façade. The window frames with a semicircular profile on the ground floor are rather specific to Viennese eclecticism, and those on the upper floor uninhibitedly combine vegetal stucco details at the base of the windows with neo-Gothic details at the top of the window opening.

 

Bibliography::

  1. Florin Medeleț, Nicoleta Toma, Muzeul Banatului. File de cronică, 1872-1918, Ed. Mirton, Timișoara, 1997;
  2. István Berkeszi, A Délmagyarországi Történelmi és Régészeti Múzeum Temesvárott, în Muzeumi és Kónyvtári Értesitő, A Muzeumok és Kónyvtárak Orsz. Főfelügyelősé-gének és Országos Tanácsának Hivatalos Közlönye, 4. füzet, 1908;
  3. Miklósik Ilona, Kakucs Lajos, Ormós Zsigmond, a múzeumalapitó, Szórvány Alapitvány.
  4.   https://adevarul.ro/locale/arad/ormos-zsigmond-savantul-aradean-fost-numit-membru-viata–parlamentului-ungariei-1_515c855b00f5182b857f8359/index.html, consultat la data de 09.03.2020;
  5.  https://www.banatulazi.ro/puscaria-a-schimbat-soarta-unui-revolutionar-devenit-istoric-de-arta/, consultat la data de 09.03.2020;
  6.  https://www.pressalert.ro/2016/07/timisoara-uitata-ormos-zsigmond/, consultat la data de 09.03.2020.
Video
Zsigmond Ormós House

Pia Brînzeu, Family Journal, Manuscript

Stația 10 Casa lui Ormós Zsigmond din bd. 16 decembrie 1989

 

30 iulie 1942. Zi toridă de vară. Chiar și păsările evită căldura, ascunzându-se printre frunzele răcoroase de nuc. Deodată se aude soneria de la intrare, apăsată îndelung. Bunica Netti se miră: „Cine vine în plină caniculă și e așa de nerăbdător?” O trimite pe Rozsi să deschidă ușa și tânăra servitoare se trezește în hol cu un domn necunoscut, îmbrăcat modest și marcat de o neliniște evidentă. Broboane de sudoare îi acoperă fruntea, gulerul îi e strâmb, fața lividă, iar privirea îi seamănă cu cea a unui animal hăituit. „Küss die Hand, gnädige Frau, jó napot kívánok! E domnul doctor acasă?” „Pe cine să anunț, vă rog?” „Sunt Aron Grünn, ceasornicarul”, îi răspunde agitat noul venit.

Bunicul îl întâmpină prietenos: „Ce vă aduce pe la noi?” Îl cunoaște bine pe domnul Grünn, îi fusese pacient cu doi ani în urmă. Se internase cu dureri acute de stomac și bunicul a decis să-l opereze imediat. Se temea că durerile erau provocate de un neoplasm de colon, care nu suferea amânare. Stând mai mult timp internat, domnul Grünn a fost un interlocutor interesant: au putut să converseze despre primul război mondial, în care au fost înrolați amândoi, despre noaptea de cristal din Germania anului 1938, când au fost incediate mai multe sinagogi, magazine şi locuinţe ale evreilor, despre Cabala și Golem. Așa a aflat bunicul că, înainte de a se întrupa în corpuri de lut, sufletele oamenilor făceau parte din Adam Kadmon, omul primordial, o entitate  cosmică al cărui trup era sistemul solar, iar organele erau reprezentate de planete; așa a aflat că Simon Magul a creat un omuleț din nimic, prin metamorfozarea aerului în apă, sânge și carne; așa a aflat, în fine, de Sefer Iețira, unde literele devin materie primă pentru facerea lumii, și de alte lucruri misterioase din Talmud and Midraș.

Prin cultura sa neașteptată, rezultatul lecturilor în cinci limbi, domnul Grünn l-a impresionat pe bunicul, iar bunicul, la rândul său, i s-a părut pacientului un interlocutor plăcut, lipsit de porniri antisemite, în ciuda germanității sale. De aceea a și venit la el acum:

‒ N-ați auzit de ce s-a întâmplat la Iași?

‒ Nu.

‒ Au omorât mii de evrei. Domnule doctor, vă rog să mă ascundeți, mi-e teamă că și la Timișoara se va repeta aceeași tragedie.

Bunicul cade pe gânduri. Dacă se află că un neamț ascunde un evreu? Nu va avea neplăceri? Dar oare i se poate întâmpla ceva dacă îl ajută pe domnul Grünn? Brusc se decide:

‒ Nu mai plecați, domnule Grünn, rămâneți la noi. Vă pregătim o cameră la subsol, unde veți sta comod. Încuiem poarta de la stradă și puteți ieși să vă plimbați în grădină, fără nici o grijă. În plus, în capătul din spate al pivniței, acolo unde ținem lemnele de foc, există o nișă unde ajungeți dacă vă  cățărați peste bușteni. Nimeni nu vă găsește acolo. Iar dincolo de ușa cu geamurile de sticlă din spălătorie sunt niște trepte, care  vă conduc sub terasă. Este o a doua ieșire în caz de nevoie.

Când bunica află de hotărârea luată, se sperie.

‒ Trebuie să o concediem pe Rozsi. Ea își va da imediat seama de ce îl ascundem pe domnul Grünn.

‒ Dar asta înseamnă că va trebui să ne gătești tu!

‒ Nu-i chiar o problemă și îmi va face plăcere. Șnițelele mele sunt atât de bune încât domnul Grünn nu le va uita prea curând. I le voi servi ca la Viena, cu dulceață de afine.

După două săptămâni, domnul Grünn, plictisit din lipsă de activitate și ducând dorul mecanismelor de ceasornic, a plecat pe furiș noaptea, hotărât să-și înfrunte destinul.

Peste ani, când bunicul nu va mai fi, iar bunica va rămâne cu mama și cu fratele meu fără nici un venit, când prietenilor le-au fost luate vilele și au fost scoși în stradă sau mutați în propriile subsoluri, casa noastră nu a fost expropriată. Bunica era convinsă că norocul ei se datora domnului Grünn, devenit între timp comunist. Ajuns la conducerea Primăriei, domnul Grünn și-a amintit de șnițelele bunicii și s-a gândit că n-ar fi deloc rău acum să încerce și el s-o ajute cumva.

360
Panorama

Leave a comment

English